Studiu pe Bază de Chestionar

INTRODUCERE

Televiziunea este categoric un fenomen. în continuă desfăşurare şi progress, este un fenomen care se autocreează. S-a produs, a influenţat societatea, societatea a influenţat fenomenul, care s-a modificat, a reinfluenţat societatea şi aşa mai departe, că un bulgăre de zăpadă. În ultimii ani, se vorbeşte tot mai mult despre segmentarea pieţei tv din România. Apariţia unui număr mare de staţii de nişă, cu programe specifice pentru o categorie de public, este principalul argument care stă la baza "fragmentării" audienţei.

Profilul personalitaţii şi caracteristicile individuale pot influenţa folosirea mass media. De exemplu curioşii sunt mari căutători de informaţie. Alte caracteristici pot determina consumul şi alegerea mass media precum sexul, rasa, etnicitatea sau educaţia, venitul, ocupaţia.

Televiziunea reprezintă astăzi una dintre cele mai importante surse de informaţii disponibile în societatea noastră. Ore în şir, un flux continuu de vorbe şi de imagini pătrunde pe ecranele televizoarelor în majoritatea caselor oamenilor.

Televiziunea ne învaţă, ne spune poveşti, ne face să râdem, ne înfurie, ne duce într-o întreagă serie de lumi diferite şi ne obligă să ne stabilim poziţia faţă de ele.

E foarte posibil ca şi în România, o mare parte a publicului telespectator să-şi amintească încă, de apariţia în ianuarie 2005, la jurnalul din prime-time al canalului comercial generalist Pro Tv. Jurnalul de ştiri dă tonul în concertul distinct susţinut de fiecare televiziune şi funcţionează ca un veritabil sistem nervos central al ei, însă lucrurile devin, brusc, complicate de îndată ce încercăm stabilirea unor repere clare, în virtutea cărora informaţia brută e susceptibilă de a deveni o informaţie audoivizuală, integrată în genul ştirii de televiziune. Principala calitate a unei informaţii, care atrage atenţia ştiriştilor de televiziune, este ca aceasta să facă referire la evenimente, fapte şi opinii care interesează un număr cât mai mare de oameni.

Totodată, e un lucru ştiut că receptarea mesajului audiovizual este prin excelenţă instabilă, selectivă şi subiectivă, fapt care determină o structurare distinctă şi precisă a informaţiei ce urmează să devină ştire de televiziune.

Nu în ultimul rând, profilul eterogen al publicului telespectator, căruia i se face oferta mediatică precum inerţia ori cantonarea profesioniştilor de televiziune în rutina câtorva practici de selecţie şi de redactare a ştirilor pot influenţa decisiv calitatea, credibilitatea şi ritmul unui jurnal televizat.

Apariţia postului Pro Tv merită o atenţie specială, nu numai pentru că a fost primul post privat de televiziune, ci şi pentru că a modificat fundamental peisajul audiovizualului românesc.

Adulat, criticat, negat, copiat, Pro Tv a introdus o nouă relaţie între post şi public, o apropiere care nu fusese imaginabilă până atunci, printr-un marketing remarcabil. Autopromovarea extrem de agresivă şi filmele noi au construit foarte repede o audienţă printre tineri, care s-a menţinut relativ constantă până în prezent.

Postul a avut iniţial, un management care a ţinut cont în primul rând de competenţa angajaţilor şi mai puţin de apartenenţa lor. Acest lucru a dus la selectarea unui personal performant, care a impus rapid postul în peisajul audiovizualului românesc. Metodele promovate de managementul postului pentru consolidarea echipei Pro Tv (building team, cu mesaje în comunicarea internă de genul noi suntem unici, noi suntem cei mai buni) au stimulat, surprinzător, comportamentul angajaţilor.

Canalul de televiziune Pro Tv face parte dintr-un trust, Mediapro alături de Acasă Tv, Pro Cinema, Protv International şi TV Sport.

Specialiste în construirea şi vînzarea imaginilor despre alţii, multe din televiziunile de la noi au probleme cu gestionarea propriei imagini. Dacă, în privinţa altora, prin operaţiuni de cosmetizare şi de fapt de manipulare aproape că pot să facă din negru alb, cînd vine vorba de propriul brand, posturile Tv comerciale româneşti se dovedesc, cu cîteva excepţii, neputincioase şi nu reuşesc să controleze percepţia pe care-o are publicul despre ele. La capitolul excepţii, trebuie pus pe primul loc Pro Tv. Televiziunea lui Adrian Sârbu este cea care a adus la noi stilul agresiv de autopromovare şi de construire a brand-ului, specific posturilor comerciale de peste Ocean. După apariţia Pro Tv, celelalte posturi au părut, prin comparaţie, nişte staţii de emisie locale. Pro Tv a devenit televiziunea cu majusculă, iar celelalte canale Tv au fost forţate să o copieze, dacă au vrut sã supravieţuiască. Chiar dacă au copiat-o şi în chestiuni de amănunt (cum a fost cazul Antenei 1, care şi-a potrivit pasul după mişcările Pro Tv-ului), celelalte televiziuni n-au reuşit nici până astăzi să-i zdruncine statutul de lider. Pro Tv este perceput în continuare ca televiziunea cu majusculã, este postul care dă tonul, maşinăria Pro este singura în măsură să creeze o adevărată vedetă Tv.