Cum scriem pentru presă și public

Motto: Toata lumea se pricepe sa scrie, dar nu oricine se pricepe sa comunice prin scris.

Multe din institutiile publice din Romania par inchise intr-un model de comunicare ce nu comunica nimic. L-am numi mai degraba un model al non-comunicarii publice. Si nu ne referim aici la faptul ca nu se respecta agenda cetateanului. In cele mai multe cazuri, tehnicile de constructie a textului sunt rudimentare, neexpresive, plate, sensurile sunt inchise intr-un limbaj restrans, prea puternic profesionalizat si nu se respecta cel putin forma standard a unui material pentru mass-media.

Ruptura apare la nivelul stilului discursiv. In timp ce discursul mass-media faciliteaza si provoaca procese de interactiune  conversatie  implicare, majoritatea institutiilor publice aproape ca ignora receptorul. Rezultatul este ca mesajele din materialele de PR sunt puse de catre presa intr-o alta forma decat cea primita, una pe care nu ne-o dorim si pe care nu o anticipam.

Pentru evitarea non-comunicarii, dar si pentru imbunatatirea rezultatelor PR-ului institutional propunem un ghid minim al redactarii materialelor destinate comunicarii publice. Il adresam indeosebi acelora care au fost formati la scoli tehnice si care acum lucreaza in sau colaboreaza cu departamentele de comunicare publica.

Care sunt caracteristicile materialelor destinate comunicarii publice?

1. Claritatea. In primul rand materialele transmise trebuie sa fie inteligibile. Jurnalistul sau destinatarul final al comunicarii nu trebuie sa faca eforturi pentru a intelege ceea ce am dorit sa transmitem. Pentru aceasta specialistii in comunicare publica recomanda texte simple, clare, concise, directe, cu propozitii si fraze scute, termeni ai limbajului comun, de fiecare zi, ordonarea logica, fireasca si usor de urmarit a informatiilor.

2. Naturaletea. Lucrurile sunt redate in firescul lor, fara exagerari sau formalisme lingvistice. Un material de comunicare publica este bun daca suna bine, natural atunci cand este citit cu voce tare. Textul scris trebuie sa poata fi foarte usor transformat in text vorbit. Naturaletea expunerii contribuie si la credibilitatea mesajului.

3. Veridicitatea. Acesta se creeaza prin relatarea secventiala a evenimentului narativ, inserarea elementelor portretistice de-a lungul relatarii, prin introducerea detaliilor, camuflarea impresiilor subiective in scurte relatari, prezentarea faptului ca real.

4. Relevanta: Tema starneste interesul publicului vizat  sunt prezentate informatii de interes general, care afecteaza viata cetatenilor. Informatia oferita trebuie sa fie relevanta si utila pentru cetatean. In aceste conditii ea are un mare potential de a fi credibila si, totodata, va fi si usor de retinut. Materialele bune de PR au o nota informativa accentuata. Continutul informativ nu e lapidar, nu lasa omul in ceata, nu trezeste mai multe intrebari decat la inceputul comunicarii pe tema aleasa.

5. Noutatea. Pentru ca materialul sa fie preluat de presa el trebuie sa prezinte o noutate. Materialul propus trebuie sa ofere o grila de citire a unei realitati pe care receptorul nu a cunoscut-o direct si sa il ajute sa-si construiasca un mod de raportare la acea realitate.

6. Actualitatea. Actiunea trebuie sa se petreaca la timpul prezent. Materialele vor fi usor preluate daca dezvolta o tema actuala si concreta, nu teoretizeaza si nu abstractizeaza.

7. Oralitatea. Este recomandabil ca esenta materialului de PR sa foata fi redata pe scurt, in cateva cuvinte simple. Nimeni nu va retine un text de o pagina, dar vor fi multi care vor retine intr-o forma schematica, redusa mesajul principal. Pentru aceasta trebuie folosit limbajul adecvat canalului de comunicare ales, pentru ca acest limbaj este cel recunoscut de catre publicul final. Si este totodata limbajul in care obtinem reactia din partea publicului nostru.