Sexualitatea în mass media românească

Stilul publicistic in limba romana literara s-a impus in prima jumatate a secolului al XlX-lea prin aparitia revistelor „Curierul romanesc" (8 aprilie 1829) in Tara Romaneasca,”Albina romaneasca (1 iunie 1829) in Moldova si „Gazeta de Transilvania "(1838).

O evolutie spectaculoasa va cunoaste presa in a doua jumatate a secolului al XlX-lea prin condeiul marilor scriitori: Ion Luca Caragiale, Mihai Eminescu etc.

Presa interbelica este caracterizata de modernism.In numeroase reviste, unele cunoscute, altele nou aparute:” Viata româneasca”, „Sburatorul”, „Gandirea”, „Contimporanul” etc, se afirma curente literare moderne si de avangarda, sustinute de conceptii estetice noi.

Perioada de dupa revolutie s-a evidentiat printr-o totala libertate in sfera limbajului si a comunicarii, termenul libertate putand fi definit,in noul context sociolingvistic,drept o descatusare a cuvantului dupa o perioada de tacere indelungata, o (re)descoperire a diverselor modalitati in comunicare. Discursul cunoaste o dezvoltare fara precedent. Romanii simt nevoia sa emita si sa recepteze mesaje, fie scrise, fie orale. Aceasta „foame de informatie” stimulata prin canale media de ultima generatie, a devenit o trasatura dominanta a omului modern. In contextul social dat, jurnalistii îşi asuma un rol important prin furnizarea de informatii . Ei devin principalii emitatori ai momentului actual, declarandu-se „formatori de opinie".

Advertising-ului cunoaste, de asemenea, o evolutie marcanta. De la reclamele gen afise audio si audio-video la contoarele de gaze, abur si apa, pana la cele elaborate la prezervative (lucru despre care pana in 1989 era absolut interzis sa vorbeste, mai ales sa apara la televizor). Cum tot ce e interzis ne place, sau ne incita si mai mult curiozitatea, Romania post 1989 recupereaza o intarziata revolutie sexuala. Si, ca orice convertit la o noua credinta, o face cu anumita fervoare. Aceasta explozie sexuala romaneasca este dusa de mass media pe culmile cele mai inalte.

Dupa o lunga perioada de timp in care preocuparile legate de sex erau catalogate (in cel mai fericit caz) drept neserioase si imorale, mijloacele de comunicare in masa au fost invadate de subiecte "fierbinti". Indiferent de forma ei de manifestare, fie prin diverse publicatii, emisiuni de radio sau TV, filme, site-uri internet etc, sexualitatea a patruns incet dar sigur pe piata romaneasca, producand un impact major asupra oamenilor, indiferent de varsta si sexul lor. Practic nu exista domeniu de activitate unde sexualitatea sa nu fie prezenta, fie ea explicită ori sugerata.

Peste tot, in toate reclamele, fie ele la televizor sau printate, vedem femei frumoase, cu forme generoase, in tinute sumare, care atrag privirile barbatilor si invidia femeilor de rand. Pentru a fi sigur ca retii atentia barbatilor, tot ce trebuie sa faci este sa te folosesti de sexul frumos, sa iti indentifici produsul cu imaginea unei femei sexy, care printr-o singura privire stie sa trezeasca dorinte ascunse in mintea barbatilor, rezultatul fiind cel scontat. Dar nu numai femeile frumoase fara sutien pe sub bluza pot vinde un produs, din potriva, putem lua oricand un barbat cu un corp atletic, lucrat la aparatele de la gym, cu o camasa descheiata si o pereche de jeansi, cu un suras ametitor, si fiti siguri ca multe femei isi vor dori sa aiba asa ceva langa ele. (Angel, Givenchy-vezi anexe)

Lumea advertising-ului este plina de astfel de exemple, femei frumoase, barbati senzuali, care isi prezinta un produs de exceptie, de care nu stiai pana acum ca ai nevoie, dar de care esti automat convinsa ca ai nevoie de el, pentru a

te simti tu mai bine, sau pur si simplu pentru a te rasfata. Cumparam ultimul model de lenjerie intima de la „Triumph” (vezi anexe) pentru ca este din dantela, pentru ca este la reducere si pentru ca domnisoarei din reclama chiar ii vine bine si daca ei ii vine atat de bine, poate ca si noua o sa ne stea la fel, nicidecum ca am avea nevoie, pentru ca de fiecare data cumparam din aceleasi motive.

Advertiserii doresc sa lase o amprenta asupra psihicului tau in legatura cu produsul lor, vor sa le asociezi produsul cu un anumit lucru care te va face sa iti amintesti in permanenta de produsul lor, si ce ar putea avea cel mai mare succes daca nu sexualitatea. Cam in toate reclamele la bere, in general la bautura, sunt femei sexy, care tin berea in mana si te asigura ca vei trai experienta vietii tale gustand din acea bautura, ca si cand ai avea langa tine o femeia la fel de sexy ca si cea din reclama. (spotul publicitar de la berea Reds, reclama print Baileys, Campari-vezi anexe)

Campaniile diverselor produse cosmetice (spoturi publicitare Dove, Palmolive, Nivea si reclamele print-vezi anexe) au ca personaje principale doamne la „négligé” sau chiar complet „déshabillées”care, eventual, dupa scena „demo” din baie, se imbratiseaza si se saruta pasional cu partenerii lor, cazuti subit in adoratie. Erotismul „functional” al acestui gen de reclame are un principiu clasic: de a placea deopotriva femeilor (care se indentifica astfel cu modelul) si barbatilor (care ar trebui sa daruiasca produsul cui le e drag).

Dupa parerea mea, sexualitatea in aceste reclame, fie ele spoturi publicitare sau reclame print, nu este atat de evidenta ca in reclama de la ciocolata Kandia -„ciocolata cu dragoste”, cu prea multa dragoste am putea spune-, care a socat o lume intreaga. O ciocolata romaneasca avea curajul sa ispiteasca femeile intr-o calatorie spre a-si dezmierda toate cele 6 simturi. Era surpins un cuplu atipic de amanti -ea alba, el negru- intr-o scena aprinsa si de lunga durata (reclama dura undeva la un minut shi 20 de secunde, acest lucru in cazul in care timpul unei reclame este de 30 de secunde) in dormitor; totul insa numai pentru a descoperi in final ca femeia nu voia decat ciocolata care ii acoperea in intregime partenerul.

Fiecare dintre noi am reactionat diferit la scest mesaj si l-am analizat din punctului nostru de vedere. La inceput, unele femei au fost socate, dar de-a dreptul cucerite de modul in care le „vorbea” Kandia. Altele, insa, refuzau sa cumpere ciocolata, ”ce ar spune vanzatoarea despre mine?”, marturiseau ele. Barbatilor li se parea un lucru normal, cei mai multi dintre ei zicand: ”in sfarsit a avut cineva curajul s-o faca si p-asta”. Batranii erau de-a dreptul consternati, ca se dau asemenea „porcarii” pe post, ca mai bune erau reclamele „de pe vremea lor” (care reclame, nu imi dau seama, ca atunci programul tv era dat cu portia si nu era timp de reclame). Despre reactia copiilor, a adolescentilor nu sunt prea multe lucruri de zis. Cei mai mici nu apucau sa vada reclama, deoarece de cum incepea, mama sau tata aveau grija sa schimbe canalul, sa nu vada copilul (dar ceea ce nu stia mama era ca „pruncul” ei se uita pe internet la aceeasi reclama si poate stia mult mai multe despre subiect decat ceea ce era prezentat intr-un minut si jumatate).