Cutia de Viteze

CUTIA DE VITEZE

A. DESTINATIE, CONDITII IMPUSE, CLASIFICARE

Cutia de viteze este al doilea organ al transmisiei automobilului, în sensul de transmitere a miscarii de la motor, permitând:

- modificarea fortei de tractiune în functie de valoarea rezistentelor la înaintare;

- mersul înapoi al automobilului, fara a inversa sensul de rotatie al arborelui cotit al motorului;

- întreruperea îndelungata a legaturii dintre motor si restul transmisiei, în stationare, cu motorul în functiune.

Principalele conditii impuse unei cutii de viteze sunt:

- sa asigure automobilului calitati dinamice si economice bune;

- sa prezinte siguranta în functionare (sa nu cupleze sau sa decupleze fara interventia conducatorului auto);

- sa aiba constructie simpla, rezistenta si sa fie usor de manevrat;

- sa functioneze fara zgomot si sa aiba un randament mecanic cât mai ridicat;

- sa prezinte rezistenta mare la uzura si sa fie usor de întretinut.

Clasificarea cutiilor de viteze se poate face dupa modul de variatie a raportului de transmitere si dupa modul de schimbare a treptelor de viteza.

Dupa modul de variatie a raportului de transmitere, se deosebesc:

- cutii de viteze discontinue (în trepte), la care raportul de transmitere variaza discontinuu; la rândul lor, acestea se pot clasifica dupa numarul de trepte (cu 3, 4, sau 5 trepte) si dupa miscarea axei arborilor (normale, când axele arborilor sunt fixe si planetare, când axele unor arbori sunt mobile);

- cutii de viteze continue (progresive), la care raportul de transmitere variaza în mod continuu.

Dupa modul de schimbare a treptelor de viteze, se deosebesc:

- cutii de viteze cu comanda directa, la care, pentru schimbarea treptelor se utilizeaza efortul conducatorului auto;

- cutii de viteze cu comanda semiautomata, la care conducatorul auto stabileste numai treapta de viteza, declansând un servomecanism care dezvolta efortul necesar;

- cutii de viteze cu comanda automata, la care schimbarea treptelor se face automat, prin anumite mecanisme, în functie de viteza automobilului si de sarcina motorului.

B. CUTIA DE VITEZE CLASICA

Partile principale ale unei cutii de viteze clasice sunt: mecanismul reductor si mecanismul de comanda, fixare si zavorâre a treptelor.

1. Mecanismul reductor al cutiei de viteze

Mecanismul reductor serveste la transmiterea momentului motor si permite modificarea raportului de transmitere. El se compune, în general, din patru arbori (primar, intermediar, secundar si cel de mers înapoi) si un anumit numar de perechi de roti dintate cu care se face transmiterea momentului între arbori.

Constructia mecanismului reductor difera dupa modul de cuplare a treptelor si dupa schema de organizare.

a. Modul de cuplare (realizare) a treptelor. Treptele mecanismului reductor al unei cutii de viteze se pot cupla astfel:

- prin roti dintate cu deplasare axiala (culisante);

- prin roti dintate angrenate permanent si mufe de cuplare (simple sau cu sincronizator);

În figura 1. este schematizat modul de cuplare a unei trepte de viteza, prin roti dintate cu deplasare axiala.

Pentru cuplarea treptei, se va deplasa, cu ajutorul unei manete, roata 2, montata pe canelurile arborelui condus 4 pâna când dantura ei intra în angrenare cu dantura rotii 1, fixata prin pana pe arborele conducator 3.

Figura 1. – Schema cuplarii unei trepte de viteza, prin roti dintate cu deplasare axiala