Injectoare de benzină

Injecţia de benzină, cunoscută şi ca carburaţie mecanică, îşi are începuturile în anii 1898-1901, când firma DEUTZ foloseşte pentru prima dată instalaţii pentru injectarea benzinei la motoarele de serie. Sistemul este apoi adoptat de constructorii de avioane, care îl aplică în 1906-1910 la motoarele avioanelor Antoinette şi Wright, iar apoi la motoarele Junkers.

În 1937 s-a construit prima motocicletă cu injecţie de benzină şi injectoare electromagnetice, în timp ce uzinele DAIMLER-BENZ şi AUTO UNION echipează câteva automobile cu injecţie de benzină.

Injecţia de benzină devine utilizată larg în construcţia motoarelor de automobile abia în anii 1950, datorită rezultatelor obţinute de MERCEDES-BENZ cu MB 300SL. În 1961 firma KUGELFISHER (Germania) produce o instalaţie de injecţie mecanică cu pompă în linie performantă, da cea mai răspândită şi mai reuşită construcţie apare în 1973 şi aparţine firmei BOSCH, care a denumit-o K-Jetronic şi, care a înlocuit injecţia discontinuă cu cea de tip continuu. În 1982 această instalaţie apare perfecţionată sub denumirea de KE-Jetronic care conţine un circuit electric cu buclă închisă de reglare şi foloseşte sondă λ.

Deceniul anilor 70 aduce noutatea dotării autovehiculelor cu sisteme de injecţie de benzină cu comandă electronică, iar în anii 1979-1985 se practică dotarea autovehiculelor cu sisteme electronice integrale de control ale injecţiei de benzină şi instalaţiei de aprindere.

Marile firme constructoare de automobile: DAIMLER-BENZ, BMW, OPEL, PORSCHE, VW/AUDI, GM, CITROEN, PEUGEOT, RENAULT, MAGNETI MARELLI, SAAB, VOLVO, JAGUAR, NISSAN, DATSUN, TOYOTA realizează în serie automobile cu injecţie de benzină.

Răspândirea infecţiei de benzină a fost şi este „temporizată” de competiţia cu carburatorul care implică preţuri de cost mai reduse. Lansarea injecţiei de benzină se datorează noilor relaţii „om-natură-automobil” şi necesităţii realizării (în condiţiile crizei de combustibil) a unor autovehicule mai economice. Indiferent de variantele constructive ale instalaţiilor de injecţie, ele realizează pulverizarea combustibilului direct în cilindrii motorului sau pe traseul admisiei.

Astfel, se disting procedee de injecţie directă şi indirectă în poarta supapei şi în canalul de admisie.

Instalaţia LH-Jetronic este un sistem electronic de injecţie derivat din sistemul L-Jetronic, deosebirea principală constând în existenţa unui debitmetru de aer care funcţionează după principiul termometriei. Un fir cald, încălzit de un curent electric, îşi modifică rezistenţa când este răcit de fluxul de aer de admisie.

Măsurarea în mod continuu a acestei rezistenţe oferă o indicaţie proporţională cu debitul de aer aspirat de motor. Această metodă de măsurare a cantităţii de aer este mai exactă, la exploatarea autovehiculului în condiţii de munte şi pulsaţii intensive ale aerului, faţă de metoda utilizării clapetei de aer.

Rezultatul măsurării este independentă de densitatea aerului, dar dependent de temperatură şi presiune, influenţe ce trebuie compensate pe cale electronică.

INSTALAŢIA DE INJECŢIE DE BENZINĂ

LH-Jetronic.

Injecţia de benzină realizează dozarea optimă a amestecului carburant în funcţie de o serie de factori (sarcină, turaţie, temperatura lichidului de răcire, avans de aprindere, conţinutul gazelor de eşapament, etc.)

Instalaţia LH-Jetronic este construită din următoarele piese şi agregate:

Rezervorul de combustibil foloseşte la înmagazinarea unei cantităţi de combustibil, asigurând un parcurs de 300-600 Km.

Pompa de combustibil electrică, livrează combustibil la o presiune de cca. 0,25-0,3 MPa. Un circuit electric de siguranţă opreşte funcţionarea pompei la oprirea accidentală a motorului aflat cu sistemul de aprindere sub tensiune.

Filtrul care filtrează combustibilul ce înaintează spre regulatorul de presiune.

Rampa de distribuţie are şi funcţia de acumulator de combustibil, cu un volum suficient de mare, astfel că presiunea combustibilului rămâne constantă la deschiderea unui injector. De asemenea, asigură un montaj uşor al injectoarelor.

Regulatorul de presiune este cu membrană elastică şi culege presiunea de referinţă din colectorul de admisie, astfel încât presiunea de alimentare este dependentă de presiunea din conducta de admisie. În acest mod se asigură o presiune constantă pe fiecare injector, independentă de poziţia clapetei de acceleraţie.