Mecatronica autovehiculelor

Capitolul 1

Introducere

Revoluția informatică (a doua revoluție industrială) a marcat saltul de la societatea industrializată la societatea informațională, generând un val de înnoiri în tehnologie și educație. Japonezii au definit sensul acestor mișcări de înnoire, brevetând termenul de mecatronică, la începutul deceniului al 8-lea al secolului trecut – 1972, termenul de mecatronică brevetat de Yaskawa Electric Co. și definește fuziunea Mecanică – Electronică – Informatică.

Tehnologia mecatronică se deosebește fundamental de tehnologia tradițională, prin faptul că adaugă compomenta informație la componentele material și energie.

Nu se poate spune că în lumea specialiștilor există un acord unanim susținut în ceea ce privește definirea acestei îmbinări sinergetice: mecanică – electronica – informatică. Se folosesc și alte denumiri ca: mecano – informatică, mecanisme inteligente, produse inteligente, informatizarea sistemelor mecanice de acționare, comanda prin calculator a sistemelor electromecanice.

figura 1 – conceptul de mecatronică

Posibile definiții ale mecatronicii:

• Mecatronica - știința mașinilor inteligente;

• Mecatronica – tehnologia mecanică cerută de societatea informațională;

• Mecatronica – viziune globală în tehnologie.

Această imagine sugerează faptul că, în activitatea de concepție, pentru realizarea de produse și servicii performante, abordarea tradițională în baza căreia: ingineria mecanică studiază probleme specifice mișcării maselor, ingineria electrică-electronică studiază probleme specifice mișcării electronilor, iar automatiștii-informaticienii studiază probleme specifice mișcării informației; nu mai este posibilă. În structura unui produs mecatronic, practic nu se pot separa cele trei mișcări. Mai mult, imaginea sugerează că activitățile de concepție și proiectare vizează finalizarea prin procesare – fabricare. Totul se desfășoară pe baza unui management performant, în acord cu nevoile pieței.

Mecatronica este rezultatul evoluției firești în dezvoltarea tehnologică. Această evoluție este sugestiv evidențiată în figura 2:

figura 2 – fluxul către integrarea mecatronică

După cum se observă, elementul central îl constituie tehnologia mecanică, care s-a dezvoltat către mecanizare.

Progresele în domeniul tehnologiei electronice, apariția circuitelor integrate, mici ca dimensiuni, ieftine și fiabile, au permis includerea electronicii în structurile mecanice. Se realizează astfel ”primul pas” către integrare: integrarea electromecanică. Structurile electromecanice astfel obținute nu dispun de inteligența proprie.

”Următorul pas” în integrare a fost determinat de apariția microprocesoarelor. Cu aceleași caracterisitici constructive ca și circuitele integrate, adică mici ca dimensiuni, ieftine și fiabile, microprocesoarele au putut fi integrate în structurile electromecanice realizate anterior.

Astfel, acestea devin inteligente. Aceasta înseamnă că pot preleva informații privind starea internă, starea mediului, pot prelucra aceste informații și pot lua decizii privind comportarea sistemului.

Această evoluție tehnologică determină mutații majore și în privința populației active. Astfel dezvoltarea industrială conduce la scăderea populației ocupată în industria primară și la creșterea ponderii populației ocupate în industria terțiară.