Atopia canină și felină

Dermatita atopica

Dermatita atopica este o dermatita cronica pruriginoasa a fetei si a extremitatilor, caracterizata de o predispozitie genetica. Alergia la alergeni din aer este demonstrata in procent de 20-25% in cazurile de dermatita atopica.

Acest fenomen, care este de asemenea descris si la oameni, a condus Academia de Alergie si Clinica Imunologica (EAACI) sa propuna termenul de sindrom de dermatita atopica, acoperind toate cazurile de dermatita atopica, cu sau fara exprimare clinica.(8)

In medicina veterinara, termenul de “atopic-like dermatitis” reprezinta cazurile de dermatita atopica fara alergie demonstrata. Toate aceste variatii ale definitiei sunt originea confunziei si controversei. Daca rezultatele testelor alergologice sunt luate in considerare, asa cum se intampla in medicina umana, este imposibil sa nu se diferentieze o dermatita atopica ce este cauzata de alergeni din aer de o dermatita atopica provocata de alergeni alimentari.

Ca si o consecinta, diagnosticul se poate baza pe anamneza si semne clinice comparabile cu cele regasite in medicina umana.

In aproximativ 30% din animalele atopice , conditia este semnificativ imbunatatita printr-o dieta alimentara. Aceasta sugereaza ca hipersensibilitatea de natura alimentara este un factor major in etiologia dermatitei atopice.

Prin urmare, cand confruntam toate simptomele dermatitei atopice canine, este necesar sa luam in considerare existenta hipersensibilitatii de origine alimentara la pacientii cu urmatoarelr semne clinice:

-otita externa bilaterala

-pododermatita bilaterala

-dermatita provocata de Malasezia (localizat sau generalizat)

Observarea a mai mult de trei criterii din lista urmatoare conduc la diagnosticarea afectiunii in procent de 80%:

-varsta primelor simptome (intre 3 luni si 3 ani)

-prurit sensibil la steroizi

-otita externa bilaterala

-pododermatita eritematoasa.

Forme clinice ale dermatitei atopice si consecinte terapeutice (8)

Forma clinica Particularitati clinice Bazele terapeutice comune Particularitati terapeutice

Benigna -leziuni localizate (otita, pododermatita)

-prurit moderat -tratament antiparazitar extern complet si continuu

-acizi grasi esentiali, daca ei conduc la imbunatatirea starii

-dieta hipoalergenica sau dieta cu digestibilitate crescuta acolo unde este posibil -ingrijirea locala suficient de des: emoliente si antiinfectioase

Clasica -localizari multiple

-prurit ce necesita tratament generalizat -imunoterapie pentru alergeni

-controlul infectiilor secundare

-corticoterapie de scurta durata

Grava -leziuni extinse pe mare parte din suprafata corporala

-infectii secundare

-prurit generalizat -importanta ingrijirii locale (tundere, emoliente, sampon antiseptic)

- terapia corticosteroida de cele mai multe ori este contraindicata

-imunoterapie alergenica

Atopia canina

Atopia sau dermatita atopica este cea mai frecventa alergie respiratorie canina. Mai rar se intalneste la pisica si foarte rar la taurine si cabaline. La caine, exista o predispozitie de rasa, mai sensibile fiind Ciobanescul German, Terrierii si Boxerii, dar si de varsta, incidenta fiind maxima intre 1 si 4 ani.

Hipersensibilitatea este indusa de alergenele unor ectoparaziti, mai ales puricele Ctenocephalus canis, si diferite specii de acarieni. Au fost identificate Ig E si fata de antigene de S. scabiei var. canis. Alte alergene cu implicatii etiologice in dermatita atopica sunt diferite pulberi ca matreata de om, praful de casa, polenul, sporii ciupercilor, helminti etc.(2)