Bolile alergice ale câinilor de rasă

1.INTRODUCERE SI ISTORIC

Alergia poate fi definita ca o reactie de hipersensibilitate, respective ca o reactie imunitara exacerbate, dirijata impotriva antigenilor straini de organism.Si in medicina veterinara, se pare ca lergia este un fenomen in plina dezvoltare.Poate datorita faptului ca omul si cainele impart conditii de viata identice, dar si prin selectia raselor puternic predispuse.

La sfarsitul anilor `30, medicina animalelor mici a cunoscut o mare dezvoltare. In aceasta epoca au fost deschise pentru prima data dermatitele alergice ale cainelui. In 1938, Kissilief arata ca puricii sunt cauza “eczemelor de vara” si in 1941, Wittich publica primul caz de alergie canina la polenul ambroziei, cu punerea in evidenta a anticorpilor anafilactici.

Totul a inceput in 1940 la insistentele unor proprietari de caini.Ei au observat ca starea proasta a catelusei lor, Lacy, apare in perioada de polenizare a ambroziei. Au consultat un medic alergolog pe nume Wittich. Nestiind prea multe despre modul in care se fac testele pe un caine, acesta a refuzat sa dea un diagnostic alergologic. Proprietarii insa doreau sa mearga mai departe si au convocat presa locala pentru a face cunoscut cazul iesit din comun a catelusei lor. Atunci,Wittich s-a decis sa faca testarile alergologice pe catelusa. Prin intermediul scarificarilor (scratch tests) , al testelor de anafilaxie cutanata pasiva si a provocarilor, el a evidentiat alergia la polenul ambroziei de care suferea catelusa.

Pe de alta parte, alergiile alimentare erau probabil cunoscute de mai mult timp, dare le nu au facut obiectul unor studii stiintifice serioase. Dupa Baker, primul caz cunoscut, dateaza din 1920. Este vorba despre doi catelusi ai aceleiasi mame, alergici la tocana de stridii fierte in lapte. Din anii ’30 si pana in anii ’60 , alergologia era o ramura marginalizata a medicinii, dispretuita si nepromovata de practicienii care erau adesea lipsiti de rigoare, confruntand descrierea unui caz clinic cu evocarea amintirilor de vacanta.

Cele mai importante date din istoria alergologiei veterinare:

1902 – Richet si Portier: definirea anafilaxiei

1937 - Kissilef: descrierea alergiei la intepaturile de purici

1941 - Wittich: primul caz de alergie la ragweed la caine si primele teste alergologice

1971 - Scwartzmam si Halliwell: izolarea IgE la caine

1976 - Halliwell si Kunkle: punerea la punct a primului test de dozare a IgE specifice

Alergenilor

1984 - Willemse: - izolarea anticorpilor anafilactici ai izotopului G

- definirea criteriilor de diagnostic al dermatitei atopice

- prima incercare de imunoterapie in dublu orb contra placebo

1986 - Prelaud si col.- primele teste in vitro serice si celulare in Franta

1990 - Hall si col.- teste de permeabilitate intestinala

1993 - DeBoer si col. – anticorpi monoclonali anti – IgE la caine

1996 - Olivry: studierea celulelor Langerhans si a subpopulatiilor limfocitare in dermatita atopica

1997 - Prelaud si col.: reevaluarea criteriilor de diagnostic al dermatitei atopice

1997 - Peng si col.: izolarea a doua subclase de IgE canin

1998 - Olivry si col.: punerea in evidenta a subpopulatiilor de tip Th2 la caine

2.REACTII DE HIPERSENSIBILITATE

Rolul raspunsului imunitar este de a apara organismul impotriva agresiunii mediului inconjurator. Raspunsul imunitar este un echilibru constant care, atunci cand se deregleaza da nastere unor fenomene de hipersensibilitat