Importanța bacteriei din genul yersinia pentru patologia veterinară și sănătatea publică

Yersinozele sunt boli provocate de germenul Yersinia, care a fost desprins recent din genul Pasteurella, şi se manifestă clinic prin simptome de enterocolită acută şi de limfadenită mezenterică (stimulează apendicite) şi prin alte manifestări ca: artrite, erupţii de eritem nodos, uneori septicemii.

Se vor descrie două entităţi morbide cele mai importante şi anume- o infectie cu Yersinia pseudotuberculosis sau bacilul Malassez şi Vignal-boală denumită paratuberculoza rozătoarelor şi infecţia produsă de Yersinia enterocolitica.

1.Istoric, răspândire şi importanţă

Deoarece la sfârşitul secolului trecut se izolau in diverse situaţii, şi la cadavre cu leziuni asemănătoare celor de tebuerculoză, două bacterii diferite, cu agenţi etiologici diferiţi, dar cu aceeaşi denumire, de pseudotuberculoză.

Una era produsă de bacilul Malassez şi Vignal (astăzi Y. Pseudotuberculosis) numită şi rodentioză, iar cealaltă produsă de bacilul lui Preisz-Nocard (astăzi Corynebacterium pseudotuberculosis) numită şi limfadenita cazeoasă a oilor.

Aria de răspândire a yersiniozelor la animale este extrem de largă, fiind semnalată din Japonia, Australia şi Africa, pnă în Europa sau America de Nord, inclusiv Alaska. Incidenţa bolii este mai mare în tările cu climă temperată sau subtropicală, dar importanţa economică este pretutindeni limitată de faptul că, la animalele domestice, se înregistrează rar şi numai sporadic.

La om însă îmbracă forme grave, greu tratabile atât în cazul infecţiei cu Y. Pseudotuberculosis cât şi în cazul infecţiei cu Y.Enterocolitica [4,6]. Importanţa yersiniozei, prin consecinţele sale, este mult mai mare pentru patologia umană decât pentru patologia animală.[3]

2. Etiologie

Taxonomie

Genul Yersinia cuprinde 12 specii dintre care: Y. Pestis, Y. Pseudotuberculosis, Y. Enterocolitica cu 2 subspecii: - enterocolitica ,

- palearctică

Y. ruckeri

Yersinia pseudotuberculosis ( Bacilul lui Malassez şi Vignal )

Morfologie: germen polimorf, dominant cocobacilar, nesporulat, necapsulat, ciliat peritrih numai la 28-300 C, gram negativ, uneori bipolar.

Condiţii de cultivare şi caractere culturale: facultativ anaerob, se dezvoltă pe medii uzuale optim la 37 grade celsius(4-43 grade), în 48 ore.

-în bulion: turbiditate medie, cu constituirea unei membrane franjurate în suprafaţă, depozit necaracteristic:

Pe agar formează colonii mijlocii, uşor granulate cu centru opac şi aspect striat în periferie.

Structura antigenică: Antigene somatice “O”- 8 serogrupe

Antigene flagelare “H”- 6 serotipuri

Ecologie: Rezervorul natural îl reprezintă rozătoarele şi păsările sălbatice. Se izolează frecvent din sol şi apă, chiar la temperaturi scăzute. In general sunt sensibili la factorii de mediu, antiseptice, dezinfectante uzuale şi antibiotice (streptomicina, neomicina, tetracicline).[2]

Yersinia enterocolitica

Caractere morfotinctoriale : bacili gram negativi, mici, coloraţi bipolar, necapsulaţi, nesporulati, neciliaţi

Caractere de cultură : Pe mediul Leifson, Istrati.Meitert- colonii de tip S, mai mici ca a altor enterobacterii, transparente, lactozonegative

Pe geloză sânge- colonii de tip S, mici, mate, alb.cenuşii, nehemolitice

Structura antigenică: Unele prezintă antigene somatice O, comune cu Brucella abortus (tulpina O:9), determinând reacţii fals pozitive în diagnosticul serologic al brucelozei.

Ecologie: Este un comensal al mucoaselor digestive anterioare, în special mucoasa bucofaringiană la suine. Are o rezistenţă mare în alimente de origine animală, la refrigerare şi pH acid.[2]

Yersinia pestis

Este o specie imobilă, care produce pesta (ciuma), iar rezervorul natural îl constituie rozătoarele, în special şobolanul, de la care boala se transmite prin întepătura de purice

Yersinia ruckeri: tot o specie imobila care este patogenă pentru peşti producând septicemia hemoragică a păstrăvilor.[2]