Rase de câini - Marele Danez

Istoric şi origine

Prima explicaţie privind denumirea de Marele Danez ne-o dau lucrările de specialitate franceze unde acest câine era numit «danoise», cuvant ce în franceza inseamna câine cu pete – dogul arlechin. Apoi numele de Marele Danez i-a revenit dogului galben. Explicaţia privind acest nume este de-a dreptul hilara – acesti câini sunt înalţi şi «blonzi» asemenea poporului danez.

Privind originile rasei, există mai multe teorii. Una dintre ele, susţinuta de mulţi specialişti, este că, în secolul al V-lea, alanii, un popor migrator, au invadat Galia, Italia şi Spania, aducând cu ei şi câinii lor mari şi puternici, folosiţi în luptă, câini ai caror urmaşi sunt tocmai Dogii Germani. De altfel, pornind de la acesta poveste, şi acum, în Italia, denumirea oficiala a Dogului German este Alano.

Indiferent cine ar fi introdus în Europa moloşii asemănători Dogului, cert este că, la începutul perioadei medievale, ei erau crescuţi în două scopuri principale: pentru luptă şi pentru vânătoare. Câinii de razboi trebuia să aibă curaj extraordinar şi ferocitate, pentru a înfrunta inamicul, calităţi dublate de o mare forţă fizică. Cei folosiţi la vânătoare, în special la urşi şi mistreţi, trebuia să fie suficient de puternici pentru a ataca şi chiar ucide animalele mari, dar aveau nevoie şi de viteză şi agilitate. Începând de prin secolul al XVII-lea, mai apare şi denumirea de Dog (Dogue, în franceza, şi Dogge, în germana), care o înlocuieşte treptat pe cea de Alan. Totuşi, i se spunea Dog aproape oricarui câine de talie mare, cu corp şi cap puternice.

În 1879, un grup de şapte crescători şi arbitri germani au hotărât să reunească diversele tipuri şi varietăţi existente intr-o singură rasă, careia i-au dat numele Marele danez. În 1888 se înfiinţează şi Deutscher Doggen-Club, Clubul german al rasei, iar 1891 a fost redactat primul Standard. Reacţiile nu au încetat să apără, englezii au refuzat să adopte numele de Marele danez iar Danezii au incercat printr-o serie de acte să demonstreze că această rasă apărţine de drept poporului lor. Pe baza actelor prezentate danezilor li s-a atribuit o alta rasă molossoida, Broholmerul, care, într-adevar, era fără dubiu originară din Danemarca. Astazi însă, nimeni nu mai contesta faptul ca Marele danez modern s-a dezvoltat pe teritoriul Germaniei.

O alta teorie este aceea că au fost văzuţi în desenele din mormintele egiptene datate din anul 2200 a.Cr. câini asemănători cu marele danez: aveau picioare mai scurte şi semanau cu mastivii la corp. Acest tip de câini au fost răspândiţi în diferite ţări prin intermediul comercianţilor. În Germania, rasa s-a dezvoltat în continuare ajungând la câinele pe care îl cunoaştem în prezent. Se crede ca tipul mastiv original a fost încrucişat cu un ogar pentru a-i da agilitatea zvelta a câinelui cunoscut de noi ca fiind marele danez. Au fost folosiţi mai întâi ca instigatori la tauri apoi, în 1592, au inceput să fie folosiţi de nobilime la vânătoarea de mistreţi. În anii 1800 a fost un câine foarte popular şi a fost folosit de marii latifundiari la vânătoarea vânatului de talie mare. Primul club al marilor danezi a început în Marea Britanie în 1885 în S.U.A. luând fiinţă 4 ani mai târziu.

Marele Danez este cunoscut sub nume diferite în întreaga lume. Este cunoscut ca mastiff-ul german şi Grand Danois, etc. Deşi, există o mică dispută în ceea ce priveşte originea germană a Marelui Danez, englezii au ales să-l numeasca după numele său franţuzesc de Grand Danois. În Germania, în special, unde aceste animale magnifice, capabile să dovedeasca urşi şi mistreţi erau foarte preţuite, s-a inceput un program de selecţie. Câinii obţinuţi erau încrucişaţi cu ogarii irlanderi. În ciuda faptului că sunt denumiţi „danezi" în limba engleză, aceşti câini nu au nici o legătură cu Danemarca. În 1885, Clubul „Marele Danez" din Anglia s-a înfiinţat, iar până în 1891, Clubul „Marelui Danez" din America se organizează, rasa standard fiind atestată. Din acest moment, rasa Marele Danez a devenit bine cunoscută în întreaga lume. American Kennel Club recunoaşte Marele Danez ca rasa apărţinând clasei utilitarilor.

Însuşiri morfologice

Marele danez este un câine de talie mare, foarte musculos şi puternic. Capul este rectangular şi lung în aparenţa. Au o blană scurtă şi deasă. Câinele dă aparenţa de a fi foarte nobil şi demn.

Corpul, în special cel al masculilor, se inscrie intr-un pătrat. Lungimea trunchiului (măsurat de la vârful umărului până la capătul fesei) nu trebuie sa depăşească, la masculi, înălţimea la greabăn cu mai mult de 5%, iar la femele cu mai mult de 10%.

Capul Marelui Danez trebuie sa fie mai mult lung decât lat, cu o alură expresivă şi un stop frontal accentuat. Ochii sunt de mărime medie, de culoare închisă (căprui, negri), rotunzi şi dispuşi adânc în orbite, cu o expresie inteligentă. Negrul trebuie sa apără întotdeauna pe marginea libera a pleoapelor şi în coloraţia sprâncenelor Marelui Danez. Trufa este toată neagră, excepţie făcând varietăţile Blue şi Arlechin. Urechile pot fi cupate sau necupate. Dacă sunt cupate, urechile sunt lungi, ascuţite şi stau ridicate. Dacă sunt necupate, urechile atârnă în jos, pe părţile laterale ale capului. Dantura permanentă, de un alb imaculat, formează o muşcătură în care arcadele dentare se suprapun în braţe de foarfecă. Gâtul este lung şi musculos. Membrele anterioare sunt perfect drepte, iar coapsele sunt musculoase şi bine definite. Laba piciorului are formă rotundă şi se termina cu unghii de culoare închisă. Coada Marelui Danez este lungă şi conică spre coapsă datorita corpului muscular, ajungând până la nivelul gambei. Marele Danez are un păr lucios, moale, subţire, des şi scurt. Roba se întâlneşte în urmatoarele varietăţi vărgată (dungată), cafenie, albăstruie, neagră, Boston şi Arlechin, Merle, precum şi în alte nuanţe. Varietatea Merle este rezultatul obişnuit în urma împerecherii exemplarelor din varietatea Arlechin, dar nu este o varietate recunoscută şi acceptată, încă.

Culorile sunt grupate în trei varietăţi independente: galben şi tigrat, negru şi arlechin, albastru.

Marele danez galben: culoarea robei cuprinde întreaga paletă de la galben-auriu deschis, până la galben-auriu intens; masca neagră este foarte apreciată. Sunt de nedorit marcajele albe pe piept sau pe labe.

Marele danez tigrat: culoarea de fond cuprinde întreaga paleta de la galben-auriu deschis, până la galben-auriu intens, prezentand dungi negre, net desenate, în direcţia coastelor, repărtizate cât se poate de regulat; masca neagră este foarte apreciată. Sunt de nedorit marcajele albe pe piept sau pe labe.