Calitatea în Nursing

I. Obiectivele urmărite:

Prezentarea modalităților prin care se poate măsura calitatea serviciilor medicale,

menită să asigure competenţa si performanţa medicală.

II. Calitatea serviciilor medicale - aspecte teoretice

În sistemul de sănătate apar în mod continuu pierderi nepermise care induc

costuri mari pentru întreaga societate. Aceste pierderi sunt generate de mai multe cauze:

_ tehnologii medicale sau servicii de sănătate neperformante sau ineficiente;

_ variaţiile mari ale performanţei practicii medicale si ale rezultatelor

acesteia în diversele spitale din România;

_ accesul inegal la serviciile de sănătate;

_ insatisfacţia pacienţilor faţă de serviciile primite și cresterea timpului de

asteptare pentru primirea serviciilor de sănătate; s.a.

Ca atare, calitatea serviciilor medicale devine în aceeasi măsură o prioritate

pentru furnizorii de servicii de sănătate, manageri, pacienţi, terţul plătitor dar si pentru

instituțiile/organizațiile guvernamentale.

Furnizorii sunt dornici să îsi demonstreze competenţa în spitale bine dotate.

Pacienţii sunt interesaţi să primească îngrijirile necesare, cu respectarea integrală a

drepturilor lor, în cel mai scurt timp posibil, din partea furnizorului pe care l-au ales.

Plătitorii sunt interesaţi să introducă standarde, indicatori si criterii de calitate în spitale

pentru a gestiona eficient costurile. Cu toate acestea Guvernul este cel ce trebuie să

reglementeze activitatea din sistemul sanitar printr-o legislaţie menită să favorizeze

aplicarea managementului calităţii în unităţile sanitare, facilitând munca furnizorului si

apărând pacientul de deficienţele din sistem.

Iată de ce subiectul calităţii îngrijirilor de sănătate este unul extrem de

controversat, cu implicaţii atât la nivel economic, financiar, tehnologic, cât si la nivelul

resurselor umane si al managementului organizațional.

Modalitatea în care managerii spitalelor abordează conceptul de calitate diferă

mult în funcţie de experienţa si pregătirea fiecăruia. Scopul revizuirii standardelor de

calitate constă în îmbunătăţirea continuă a calităţii serviciilor furnizate si a modalităţilor

de a produce aceste servicii. În acest sens, un bun management al calităţii constă în

planificarea, aplicarea practică, controlul si revizuirea măsurilor necesare modelării

serviciilor si proceselor, astfel încât acestea să se răspundă permanent tuturor nevoilor

principalilor actori implicaţi (clienţi, furnizori, finanţatori).

De-a lungul timpului au fost formulate mai multe definiţii ale calităţii în

funcţie de dimensiunile pe care autorii le-au avut în vedere. Astfel, părintele

conceptului modern de calitate, Donabedian, descrie calitatea îngrijirilor de sănătate

drept "acele îngrijiri care se asteaptă să maximizeze dimensiunea bunăstării pacienţilor,

luând în considerare echilibrul câstigurilor si pierderilor asteptate, care apar în toate

etapele procesului îngrijirilor de sănătate" (Donabedian, 2003 ). După Donabedian

(primul care a subliniat natura complexă a calităţii îngrijirilor medicale) existau două

componente ale calităţii serviciilor medicale: tehnică si interpersonală (Donabedian, 1980).

Pe de altă parte, Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineste "Calitatea sistemului

de sănătate" ca "nivelul atingerii scopurilor intrinseci ale sistemului de sănătate pentru

îmbunătăţirea sănătăţii si capacităţii de răspuns la asteptările generale ale populaţiei".

Există nouă variabile ale calităţii definite în prezent pentru practica medicală, cât

si pentru managementul sanitar, ce formează baza furnizării serviciilor medicale:

- competenţa profesională - cunostinţele/abilităţile/performanţa echipei

medicale, ale managerilor si ale echipei de suport;

- accesibilitatea - furnizarea serviciilor de sănătate nu este restricţionată de

bariere geografice, sociale, culturale, organizaţionale sau economice;

- eficacitatea - procedurile si tratamentul aplicat conduc la obţinerea

rezultatelor dorite;

- eficienţa - acordarea îngrijirilor necesare, corespunzătoare, la costurile cele

mai mici;

- relaţiile interpersonale - interacţiunea dintre furnizori, dintre furnizori si

pacienţi (clienţi), dintre manageri, furnizori si plătitori, precum si între echipa de

îngrijri si comunitate;

- continuitatea - pacientul beneficiază de un set complet de servicii de

sănătate de care are nevoie, într-o ordine bine determinată, fără întrerupere, sau

repetarea procedurilor de diagnostic si tratament;

- siguranţa - risc minim pentru pacient de complicaţii sau efecte adverse ale

tratamentului ori alte pericole legate de furnizarea serviciilor de sănătate;

- infrastructura fizică si confortul - curăţenie, confort, intimitate si alte

aspecte importante pentru pacienţi;

- alegerea - pe cât este posibil, clientul alege furnizorul, tipul de asigurare sau

tratamentul.

Se apreciază în acest moment că există înglobate în conceptul de calitate cel

puţin trei dimensiuni fundamentale:

1. calitatea profesională - produsul/serviciul îndeplineste toate condiţiile

stabilite de profesionistii de top ai domeniului medical (standarde de practică);

Calitatea profesională a îngrijirilor medicale este raportată de obicei la competenţa

tehnică, respectarea protocoalelor clinice si a ghidurilor de practică, folosirea măsurilor de

control ale infecţiilor, informarea si consilierea, integrarea serviciilor de sănătate. Existenţa

calității profesionale conduce către un mediu de muncă/lucru eficient/performant și către

rezultate pozitive ale tratamentului, aspecte ce vor genera atât satisfacţia pacientului cât și

satisfacţia furnizorului.