Cuantificarea Dializei Peritoneale cu Ajutorul TEP la Pacienți Tratați prin DPCA

CAPITOLUL 1

Dializa peritoneală

Date generale

Dializa peritoneală este una din metodele de tratament ale insuficienţei renale,complementară cu hemodializa.

În cazul acestei metode de epurare extrarenală, cavitatea abdominală a bolnavului este folosită ca dializor, iar rolul de membrană dializantă revine peritoneului.

Lichidul dializant este introdus intraperitoneal, realizând astfel o aşcită artificială pe durata tratamentului.

În dializa peritoneală nu există circuit sangvin extracorporeal, nu este necesară calea de abord vascular, şi nici administrarea de anticoagulante.

Circulaţia dializantului se face prin cateterizare permanentă sau temporară a cavităţii peritoneale.

Dializa peritoneală este singura metodă intracorporeală de dializă.

Prin dializa peritoneală continuă ambulatorie, devine singurul procedeu de dializă continuă, asigurând protecţia funcţiei renale timp de 24 de ore,apropiat de situaţia fiziologică.

Avantaje

-tehnică simplă uşor de învăţat,atât de pacient, cât şi de personalul medical.

-nu necesită construirea unei căi de abord vascular, astfel putând fi instituit în timp minim.

-este bine tolerată hemodinamic şi ca urmare se poate adresa şi bolnavilor cu afecţiuni care limitează accesul la hemodializă.

-nu necesită heparinizare.

Dezavantaje

-risc de infecţie peritoneală.

-eficienţa mai redusă comparativ cu hemodializa.

-frecvenţa crescută de abandon a tehnicii de către bolnav.

În general putem spune, că avantajele dializei pepritoneale sunt preponderente faţă de dezavantaje şi ca urmare, dializa peritoneală a cunosut o extindere continuă mai ales după introducerea dializei peritoneale continue ambulatorii (1977-1979). Astfel dacă în 1979, în întreaga lume erau trataţi cronic prin dializă peritoneală sub 5000 de bolnavi, numărul lor a crescut la 22000 în 1984, la 58000 în 1989 şi la 79500 în 1992.

Există o mare varietate geografică în utilizarea dializei peritoneale: în unele ţări este procedeul predilect de tratament dialitic al uremiei (Mexic 91%), altele în care se apelează frecvent la ea (Finlanda 38%), şi altele în care dializa peritoneală este folosită de excepţie (Germania 6%).

Ponderea dializei peritoneale în tratamentul substititiv al insuficienţei renale cronie în diferite ţări, exprimat în procente din numărul total de bolnvi trataţi-Seattle 1992:

În 1988 din cei 330000 de bolnavi care supravieţuiau prin mijloace de substituţie a funcţiilor renale, 71% erau trataţi prin hemodializă, 21% prin transplant renal şi 9% prin dializă peritoneală, în 1992 proporţia trataţilor prin dializă peritoneală a crescut la 14%.

CAPITOLUL 2

Peritoneul

Peritoneul este seroasa care acoperă pereţii cavităţii abdominale şi vişcerele abdominale.

Prezintă două foiţe:-peritoneul parietal

-peritoneul vişceral

Peritoneul parietal acoperă în întregime peretele abdominal anterior şi o parte a peretelui abdominal posterior.

Peritoneul vişceral înveleşte organele abdominale şi pelvine.

Între cele două foiţe ale peritoneului se găseşte cavitatea peritoneală. Ea este împărţită de un plan care trece prin strâmtoarea superioară a bazinului, în cavitatea peritoneală abdominală şi cavitatea peritoneală pelvină.

Între cele două foiţe peritoneale se găseşte aproximativ 100ml de lichid peritoneal.

Presiunea din cavitatea peritoneală este pozitivă 0,5-1,5cm apă. Întroducerea în cavitatea peritoneală a unui litru de soluţie creşte presiunea cu 2-3cm apă şi circumferinţa abdominală cu 1,5-2cm.

Histologie

Din punct de vedere histologic peritoneul este alcătuit din mezoteliu şi membrana bazală.

Mezoteliul

Este alcătuit din celule plate, poligonale aşezate pe un singur strat.Pe faţa endocavitară, membrana celulelor mezoteliale prezintă microvilozităţi care intervin în: -schimbul tarnsperitoneal de substanţe

-formarea şi menţinerea filmului lichidian de la suprafaţa mezoteliului.

Membrana bazală a mezoteliului

Este format din fibre colagene tip IV şi substanţă fundamentală.

Prezintă discontinuităţi favorizănd trecerea particulelor.

Se comportă ca o barieră selectivă pentru celule, împiedică contactul dintre mezotelii şi fibroblaşti, implicit activarea acestora, în timp ce macrofagele şi fibrobalştii o pot traversa cu uşurinţă.

Asigură un suport pentru regenerarea mezoteliului după distrugerea acestuia.

Vascularizaţia peritoneului

Vascularizaţia arterială.

Pentru peritoneul parietal este asigurat de către arterele pereţilor abdominali pe care îi acoperă.