Dermatită de contact iritativă

Dermatita de contact este o reactie cutanata inflamatorie cauzata de contactul extern cu o substanta chimica. Inflamatia poate fi indusa prin mecanism non-imunologic (iritativa), in majoritatea cazurilor, sau imunologic (de hipersensibilizare). O forma speciala o constituie dermatita de fotocontact, care implica activarea substantei respective de catre radiatia solara.

Dermatitele de contact (iritative şi alergice) reprezintă 80% din patologia dermatologică profesională.

Fiziopatologie

Dermatita de contact prin mecanism de hipersensibilizare reprezinta din punct de vedere imunologic si clinic o reactie imuna mediata celular. Histologic este caracterizata prin inflamatie cu acumulare de limfocite Th activate si formarea de microvezicule in epiderm.

Antigenul poate fi demonstrat in 30% din cazuri prin teste epicutane patch. In restul cazurilor, inflamatia este probabil produsa prin expunere cronica la iritanti, care induc formarea si eliberarea de citokine din celulele epidermice stimulate.

Etiopatogenie

Dermatita de contact este mai frecventa la femeile in varsta intre 20 si 40 ani. Incidenta este probabil in crestere. Frecvent DC este asociata bolnavilor cu dermatita atopica, deoarece acestia si cei cu piele uscata prezinta risc crescut pentru aparitia dermatitei iritative la nivelul mainii.

Evolutia este deseori cronica cu exacerbari. In faza acuta, pruritul este sever si apar microvezicule epidermice. In faza cronica domina crustele si uscaciunea pielii. Dermatita de contact apare de obicei la maini, mai ales interdigital si pe fata dorsala a degetelor. In aceste zone epidermul este subtire si distanta intre exterior si sistemul imun este mai mica. Leziunile pot sa apara si pe fata, gat, gamba si picior si alte zone expuse la antigene si/sau iritanti.

Dermatita de contact profesionala apare la indivizii cu expunere importanta la iritanti cutanati. Tinerilor cu dermatita atopica manifesta sau in antecedente li se recomanda evitarea urmatoarele profesiuni: bucatari, coafori/frizeri, mecanici, brutari, laboranti, din industriile de mobila, a carnii si pescuitului.

Diagnostic

Diagnosticul se bazeaza pe anamneza si examenul clinic. Testul cutanat patch este necesar pentru depistarea eventualelor alergii. Cele mai frecvente 10 antigene sunt: nichel, tiomersal, parfumuri, cobalt, formaldehida, balsam de Peru, colofoniu, isotiazolona, crom si tiuramix.

Diagnosticul diferential

Eczema de la nivelul mainilor nu este intotdeauna cauzata de un contactant chimic. Eczema endogena (sau mai precis non-exogenA) este caracterizata de vezicule palmare care cuprind si fata palmara a degetelor. Se mai numeste eczema veziculara a mainilor, pompholyx si eczema dishidrotica. Recaderile apar la 2-8 saptamani, chiar daca se evita toti iritantii cutanati.

Destul de frecvent, acesti pacienti asociaza o DC, eczema devenind o combinatie de eczema endogena, alergie de contact si dermatita iritativa. Aceste forme pot fi severe si dura mai multi ani.

Tratament

Terapia dermatitei de contact vizeaza in primul rand evitarea contactelor cu alergene, respectiv iritanti si unguente cu corticosteroizi topici, care sunt eficace. Steroizii potenti trebuie aplicati o data sau de doua ori pe zi pana eruptia veziculara retrocedeaza. Aceasta poate dura 1-3 saptamani. Apoi se continua cu steroizi intermediari. Folosirea zilnica a emolientilor previne uscarea pielii.

DERMATITA IRITATIVA DE CONTACT

Reprezinta 80% din dermatitele de contact. Sunt cauzate de foarte multi agenti chimici. Multe substante cu înalt potential sensibilizant (alergizant) sunt de asemenea iritante. Unii iritanti sunt si alergizanti. Mecanismul este nespecific, iritativ. Nu necesita sensibilizare. Potentialul iritant al unei substante depinde de formula chimica, concentratie, vehicul, durata expunerii, chiar si caracteristici individuale (rasiale, genetice; atopia este un factor favorizant recunoscut al dermatitei iritative de contact ).

Iritantii afecteaza fara discriminare persoanele expuse. Factori care favorizeaza atât iritatia : mediul (umiditatea si temperatura ridicata), regiunea expusa (acolo unde pielea este subtire, exemplu pleoapele). Daca concentratia / potentialul iritativ sunt suficiente, reactia apare imediat de la începerea expunerii (în câteva minute sau ore).

Aspectul clinic depinde de: agentul chimic implicat, caracteristicile expunerii, raspunsul organismului. În faza acuta, tabloul clinic este destul de asemanator: eritem, descuamare, formare de papule si vezicule. Iritantii foarte potenti, precum acidul fluorhidric, oxidul de etilena, cimentul umed pot da necroze cutanate severe si arsuri chimice cu ulceratie. Iritantii puternici produc dermatite cu formare de vezicule. Iritantii slabi produc numai dermatite subacute sau cronice. Leziunile sunt localizate numai la locul de contact. Diagnostic: patch-test negativ.