Dieta și Exercițiul Fizic în Prevenirea Cancerului

Ce este cancerul şi cum acţionează el

Nu există o definiţie simplă şi exactă a cancerului. Etimologia cuvântului provine din limba greacă karkinos, ceea ce înseamnă crustaceu. În general, termenul de cancer se referă la un grup de afecţiuni caracterizate prin creşterea anormală şi necontrolată a unei sau a unui grup de celule, care invadează ţesuturile înconjurătoare şi care se pot împrăştia (metastază) la distanţă de organul sau ţesutul de care s-au format. Pentru medic cuvântul cancer înseamnă evoluţia unei tumori care distruge local şi la distanţă organele sănătoase ale individului atins de această boală. Pentru histolog cancerul reprezintă un ţesut de neoformaţie care infiltrează structurile sănătoase din care s-a dezvoltat. Pentru biolog înseamnă o modificare a sistemelor de reglare a creşterii şi diferenţierii celulelor normale care devine periculoasă pentru restul celulelor.

Cancerul este rezultatul multiplicării dezordonate a celulelor. Acest lucru poate fi înţeles cercetând procesele care au loc în celulele sănătoase. Corpul uman este alcătuit din diferite ţesuturi, fiecare din ele fiind formate din milioane de celule. Acestea sunt dispuse într-o manieră ordonată, fiecare ţesut în parte având propria sa structură şi arhitectură celulară. Ele se supun unor reguli generale care permit funcţionarea normală a întregului, adică a organismului. În unele ţesuturi, celulele se pierd în mod constant din cauza uzurii generale fiind înlocuite printr-un proces de diviziune celulară. În ţesuturile normale, diviziunea şi moartea generală sunt controlate prin mecanisme specifice. Celulele canceroase se divid într-un mod necontrolat, numărul lor crescând până când formează o tumoră ce devine vizibilă clinic. Pe lângă înmulţirea extrem de rapidă, celulele canceroase sunt incapabile să se organizeze într-un mod adecvat, iar masa de ţesut care ia naştere nu are caracteristicile unui ţesut normal.

Cauzele cancerului

Cancerul este cauzat de expunerea la virusuri, la substanţe naturale sau chimice, la radiaţii. Acesta are ca efect inducerea de mutaţii sau de exprimări neadecvate ale diferitelor gene numite oncogene, implicate în prolificarea celulelor, în diferenţierea lor şi în reglarea acestor fenomene. Oncogenele se află în mod normal sub controlul genelor inhibitoare, antioncogenele, care pot fi pierdute sau pot suferi ele însele o mutaţie sub acţiunea agenţilor cancerigeni, funcţia lor fiind în acest caz redusă. Dar aceste antioncogene pot lipsi în mod ereditar, ceea ce explică în mare parte, existenţa predispoziţiilor familiale la cancer.

Datorită medicinii moderne, oamenii au o viaţă mai lungă şi într-o anumită măsură, aceasta justifică creşterea numărului bolnavilor de cancer. Unele forme de cancer sunt strâns legate de modul de viaţă. La bărbaţi, alcoolul este un factor de risc pentru cancerul cavităţii bucale, al faringelui, al esofagului şi al ficatului (creşterea riscului variază între 2 – 15% după cantităţile băute şi după organele atinse). Efectul conjugat al alcoolului şi al tutunului corespunde unor riscuri mai mari decât suma riscurilor luate separat. Unele studii arată că există un risc crescut de cancer la sân la femeile care beau băuturi alcoolizate, comparativ cu cele care nu beau astfel de băuturi.

Explozia spectaculoasă de cancer bronhopulmonar a declanşat numeroase anchete epidemiologice asupra rolului tutunului în organism. Astfel s-a descoperit că tutunul este răspunzător de aproximativ 90% din cazurile de cancer pulmonar. Riscul este cu atît mai important cu cît se fumează mai mult, de mai multă vreme, cu cât se inhalează mai mult fumul şi cu cât se începe fumatul mai tânăr. Filtrul micşorează riscul, tutunul negru îl creşte.

Cele mai frecvente forme de cancer la adult atacă plămânii, tubul digestiv şi organele genitale. În ciuda medicinii moderne, cancerul este o a doua cauză de deces în majoritatea ţărilor, inclusiv în România. Cancerul poate fi întâlnit şi la copii sau adolescenţi. Cele mai frecvente forme de cancer întâlnite la aceştia sunt: leucemiile, tumorile renale şi cerebrale. Din fericire acestea sunt rare, iar tratamentul destinat lor a fost îmbunătăţit foarte mult în ultimi ani, crescând astfel ratele de supravieţuire şi chiar de vindecare.

Simptomele şi evoluţia cancerului

Multitudinea formelor de cancer şi specificitatea lor proprie fac dificilă enumerarea tuturor simptomelor bolii. Totuşi o pierdere importantă în greutate mai mult sau mai putin rapidă, o lipsă de poftă de mâncare, o stare de oboseală intensă, o pierdere de sânge prin scaune sau pe gură, dureri diverse, sunt semne funcţionale care pot fi asociate cu prezenţa unui cancer. Dezvoltarea adesea silenţioasă a cancerului tinde să întârzie diagnosticarea lui şi ridică probleme medicilor care nu descoperă boala decât într-un stadiu avansat. Diagnosticul se pune printr-un examen clinic, prin examene de laborator şi prin examene radiologice.

O dată declanşate prin activarea oncogenelor, care au suferit sau nu mutaţii şi din cauza pierderii sau alterării prin mutaţie a uneia sau a mai multor antioncogene, cancerul suferă o creştere a malignităţii care îl face din ce în ce mai capabil să ocolească obstacolele pe care organismul sau tratamentele le pun în calea lui. El avansează în organism, se întinde în ţesuturile de origine şi în cele învecinate, putând declanşa compresia organelor. În acelaşi timp el disimilează la distanţă, prin mici focare distincte numite metastaze.

Există o legătură care ar trebui să ne dea de gândit între lipsa hranei vii şi apariţia cancerului. În corpul uman există şi celule atipice care se hrănesc şi se înmulţesc rapid datorită absenţei crudităţilor şi deci a enzimelor. Enzimele sunt însăşi viaţa noastră, dar ele se găsesc numai în “ hrana vie ”. Formarea cancerului mai este favorizată şi de acţiunea unor chimicale care sunt incluse în hrana şi în stilul nostru de viaţă: îngrăşămintele chimice, insecticidele, pesticidele, conservanţii toxici, medicamentele chimice, clorul şi florul din apa de băut, nicotina, sarea de bucătărie etc. Desigur că unele din aceste substanţe au capacitatea de a distruge microbii, dar ele distrug şi enzimele. Prin distrugerea enzimelor se poate declanşa un proces de anormalitate în înmulţirea celulelor. Acest proces este amplificat atunci când organismul este infiltrat cu substanţe toxice. În aceste condiţii, enzimele pierd controlul asupra înmulţirii normale a celulelor din organismul nostru, lăsând cale liberă diviziunii haotice. Celulele anormale încep să se înmulţească vertiginos şi astfel se dezvoltă celulele canceroase. Aşadar enzimele obţinute pe cale naturală reprezintă garanţia sănătăţii noastre.