Helicobacter Pylori

Clasificare ştiinţifică

Regn: Bacteria

Încrengătură: Proteobacteria

Clasă: Epsilon Proteobacteria

Ordin: Campylobacterales

Familie: Helicobacteraceae

Gen: Helicobacter

Specie:

Nume binominal: H. pylori

Helicobacter pylori

I. Introducere

Aproximativ 50% din populaţia mondială şi 60% din populatia României sunt infectate cu HP. Sursa de infecţie o reprezintă omul infectat: fie bolnav, fie purtator asimptomatic.

Infecţia cu HP constituie o problemă importantă de sănătate publică, prin patologia generată la nivelul tubului digestiv superior consumând o proporţie importantă a resurselor -atât la nivelul medicinii de familie, cât mai ales la nivelul ambulatorului de gastroenterologie.

Calea de transmitere este multiplă: fecal-orală (prin apă: prevalenţa mare a infecţiei la copii instituţionalizaţi); calea oral-orală (placă dentară: prevalenţa mare a infecţiei intrafamiliale) şi calea gastro-orală (prin intubaţie, gastroscopie, manometrie cu instrumente incomplet sterilizate). HP este implicat în geneza unor afecţiuni benigne: gastrite şi ulcere gastrice şi duodenale, cât şi în patologia malignă: cancere şi limfoame gastrice.

Helicobacter pylori este un bacil devenit celebru atât ca urmare a frecvenţei cu care este implicat în patologia ulceroasă, cât şi ca urmare a faptului că descoperirea sa a fost recompensată recent cu Premiul Nobel pentru Medicină . În ultimii ani a devenit subiectul a numeroase studii şi cunoaşterea sa este din ce în ce mai aprofundată.

Pylori e un bacil scurt, spiralat, microaerofil, Gram negativ, ce cauzează invariabil gastrita cronică activă. Bacteria colonizează stomacul, stabilindu-se în porţiunile profunde ale stratului de mucus gelatinos ce captuşeşte mucoasa gastrică şi între stratul de mucus şi suprafaţa apicală a celulelor epiteliale ale mucoasei gastrice.

H. pylori poate adera la suprafeţele luminale ale celulelor epiteliale gastrice, dar nu invadează mucoasa gastrică. Infecţia cu H. pylori este asociată cu un risc extrem de crescut al ulceraţiei duodenale şi gastrice: între 95% şi 100% dintre pacienţii cu ulcer duodenal şi între 75%ş 85% dintre pacienţii cu ulcer gastric (excluzând din acest calcul persoanele cu ulcer cauzat de tratamentul cu antiinflamatoare nesteroidiene) poartă aceste microorganisme. Pe de altă parte, doar 15-20% dintre persoanele infectate cu H. pylori vor dezvolta un ulcer în timpul vieţii, acest fapt sugerând necesitatea coimplicării altor factori patogeni.

II. Istoric

Deşi identificată încă din anul 1875 de savanţi germani, care nu o pot creşte în condiţii de laborator, primul care o studiază mai în amănunt este doctorul Giulio Bizzozero, pentru ca în anul 1889 profesorul Walery Jaworski (Universitatea Jagellonă-Cracovia), care studia sedimentele rezultate în urma spălaturilor gastrice, să identifice aceste bacterii cu formă caracteristică de helix (pe care le numeşte Vibrio rugula), ca fiind responsabile de patogenitatea afecţiunilor gastrice.

Observaţiile sale rămân, în mare parte, necunoscute, până în anii 1980, ani în care patologul australian Robin Warren (1979) şi Barry Marshall (1981), reuşesc să să izoleze bacteria de la nivelul stomacului, şi mai mult să o cultive în medii de cultură propice. Tot ei sunt cei care incriminează bacteria ca fiind răspunzătoare de infecţiile gastrice.

III. Informaţii generale

Helicobacter Pylori este o bacterie care infectează mucoasa stomacului şi a duodenului. Denumirea ei provine de la forma de helix, formă care se pare că este responsabilă de adaptabilitatea şi capacitatea de infectare în mediul puternic acid de la nivelul stomacului.

Helicobacter pylori este implicat în ulcerul gastric, ulcerul duodenal, adenocarcinomul şi limfomul gastric. Helicobacter pylori este asociat cu 60-70% din ulcerele gastrice şi 70- 95% din cele duodenale. Deşi iniţial era în procent mai mare -de 95%-, există studii recente pe loturi de mii de pacienţi care arată o scădere a incidenţei ulcerului duodenal până la 70 - 75%. În Anglia, spre exemplu, mor anual 8000 de oameni prin cancer gastric - a doua cauză de malignitate letală. Astfel, OMS a cotat Helicobacter pylori ca un carcinogen de grupa I ( infecţia creşte riscul de cancer gastric de 8 ori).

De la prima cultură a Helicobacter pylori în urmă cu peste 20 de ani, diagnosticul şi tratamentul bolilor gastroduodenale s-au modificat semnificativ. Ulcerul peptic este acum considerat o boală infecţioasă, în care eliminarea agentului cauzal vindecă boala. Rolul infecţiei cu H. pylori în apariţia cancerului este recunoscut, iar rolul lui în apariţia altor boli ale tractului digestiv superior este în curs de evaluare. În ultimii ani s-au facut progrese enorme în studierea patogeniei acestei infecţii. De menţionat este că există o terapie antimicrobiană eficace, deşi nu încă ideală.

Infecţia cu Helicobacter pylori (Hp) apare oriunde în lume, dar prevalenţa variază mult de la o ţara la alta şi în cadrul grupurilor populaţionale ale aceleiaşi ţări. Prevalenţa globală a infecţiei cu Hp este strâns corelată cu condiţiile socio-economice. Prevalenţa printre adulţii de vârstă mijlocie este de peste 80% în multe tări în curs de dezvoltare, în comparaţie cu 20-50% în ţările dezvoltate. Infecţia se dobândeşte prin ingestia bacteriei şi se transmite intrafamilial (în principal). Se pare că, în ţările industrializate, transmiterea directă de la om la om prin vărsătură, salivă, fecale, este dominantă; în ţările în curs de dezvoltare pot fi importante căile de transmitere suplimentare, cum ar fi apa. Nu există dovezi despre transmiterea de la animale, deşi Hp a fost identificat la unele primate non-umane şi ocazional la alte animale. Infecţia cu Hp la adulţi este, de obicei, cronică şi nu se vindecă fară o terapie specifică; pe de altă parte, eliminarea spontană a bacteriei în copilărie este, probabil, îndeajuns de frecventă, ajutată de administrarea antibioticelor pentru alte afecţiuni.