Principii generale de diagnostic în bolile infecțioase

Bolile infectioase, prin marea lor difuzibilitate (unele transmitanu-se si la om), prin pierderile economice importante pe care le provoaca, reprezinta urgente epizootologice, reclamand un diagnostic cat mai précis si mai precoce. Gravitatea acestor boli creste cu atat mai mult cu cat intarzie precizarea diagnosticului si ca urmare, aplicarea unor masuri de profilaxie si combatere corespunzatoare.

Evoluand uneori cu simtomatologie caracteristica, alteori cu simptome intalnite in mai multe boli sau asimptomatic, subclinic, abortiv, pentru diagnosticul bolilor infectioase este necesar sa se apeleze la toate mijloacele de invstigatie cunoscute, metode folosite in mod current fiind: examenul caracterelor epizootologice, examenul clinic, examenul anatomopatologic, examenul histopatologic, examenul bacteriologic sau virusologic, examenul serologic si examenul allergic.

Examenul caracterelor epizootologice

Examinarea si interpretarea datelor epizootologice se face in cadrul “Anchetei epizootologice”, care se efectueaza obligatoriu la aparitia unei boli infectioase, avand ca scop stabilirea etiologiei, gradului de raspandire si dinamicii imbolnavirilor, cailor de contaminare, conditiilor care favorizeaza aparitia bolii, particularitatilor pe care le imbraca boala in conditiile concrete de mediu in care apare.

Ancheta epizootologica se efectueaza prin metoda observatiei, culegerea datelor anamnetice si cercetarea documentatiei sanitare veterinare.

Examenul clinic

Acesta urmareste stabilirea starii de sanatate sau de boala a unui animal, pe baza simptomelor prezente, utilizandu-se metodele generale: termometrie, inspectie, palpatie, percutie, ascultatie, examene paraclinice.

Planul examenului clinic se desfasoara dupa o schema care va cuprinde in mod obligatoriu urmatoarele etape:

- Alcatuirea foii semnaletice a animalului examinat;

- Culegerea datelor anamnetice;

- Examinarea generala de ansamblu;

- Examinarea amanuntita a diferitelor aparate, sisteme si organe, in ordinea lor topografica;

- Examene speciale suplimentare de laborator;

- Stabilirea evolutiva a bolii, prin precizarea timpului scurs de la aparitia primelor semne clinice pana la vindecarea sau moartea animalului bolnav.

Examenul anatomopatologic

In cele mai multe boli infectioase modificarile anatomopatologice sunt caracteristice sau chiar patognomice, permitand ca pe baza lor sa se puna un diagnostic de prezumtie, iar in unele cazuri chiar un diagnostic de certitudine. Din aceste motive, examenul anatomopatologic se executa obligatoriu la toate animalele moarte si la cele sacrificate de necessitate.

La baza examenului anatomopatologic sta necropsia, care se executa imediat dupa moartea sau sacrificarea animalului.