Reflexologia mâinii

Introducere

Comunicarea prin atingere este una din nevoile instinctuale primare. Cunoaştem din lumea animală faptul că, de exemplu, animalele tinere nu numai că doresc, dar au nevoie de contactul permanent cu mamele lor. Animalele adulte din toate speciile manifestă aceeaşi nevoie de apropiere fizică şi atingere, iar noi nu suntem o excepţie.

Beneficiile terapeutice ale atingerii sunt incontestabile. Aceasta este forma pri¬mordială de comunicare pe care o avem; este o comunicare intimă, de la om la om, care pur şi simplu nu are egal. Tandreţea mamei faţă de pruncul nou-născut este exprimată cel mai frecvent prin atingere, în principal cu mâinile. Indiferent de vârstă, încordarea şi stresul partenerului pot fi percepute prin intermediul terminaţiilor nervoase extrem de sensibile ale vârfurilor degetelor şi apoi pot fi îndepărtate printr-un masaj blând.

Cu mai mult de 4000 de ani în urmă - aşa cum arata o frescă din „mormântul medicului"Ankmahor din Egipt - erau deja cunoscute beneficiile terapeutice ale masării unor puncte specifice de pe picior sau mană. .

Se ştie că şi chinezii au utilizat reflexoterapia în combinaţie cu acupunctura. Dr. Wang-Wei, un medic chinez din secolul IV î.C., folosea acele de acupunctură în puncte specifice de pe corpul pacienţilor, apoi îi apăsa ferm, cu policele, pe tălpile picioarelor. Această apăsare era menţinută mai multe minute, până ce se obţinea efectul terapeutic dorit. Dr. Wang-Wei susţinea câ prin aplicarea şi menţinerea apăsării, energiile vindecătoare erau eliberate în organismul pacienţilor .

Reflexoterapia pe care o cunoaştem azi în Occident îşi are originea în studiul terapiei zonale, care utilizează meridianele energetice care străbat corpul de la picioare până la creier .

Părintele reflexologiei moderne este doctorul William Fitzgerald (1872-1942),a căror studii au adus în lumină această terapie în SUA. Interesul primar al acestuia a fost reflexoterapia palmară, apoi cea plantară. În decursul anilor ce au urmat al doilea tip de terapie a devenit mai popular.

Beneficiile majore ale reflexoterapiei se înregistrează la stimularea punctelor reflexogene aflate pe şi în jurul tălpilor. Cu toate acestea, pentru că sunt necesari doi oameni - cel care efectuează reflexoterapia şi beneficiarul -reflexoterapia picioarelor nu se poate practica sub formă de autoterapie. Dacă vă uitaţi pe harta mâinilor puteţi observa că toate punctele reflexogene corespunzătoare sistemelor organismului sunt prezente şi pe mâini şi pe articulaţiile mâinilor.

Aşadar, reflexoterapia mâinilor poate fi utilizată oricând - la locul de muncă sau acasă - pentru a ameliora tensiunea sau stresul sau pentru a trata afecţiuni specifice între şedinţele de reflexoterapie a picioarelor.

Ce este reflexoterapia

Reflexoterapia este o tehnică ce constă în presiuni digitale, în anumite puncte, aplicate de obicei la nivelul mâinilor şi picioarelor. Fundamentarea este constituită de convingerea că există anumite zone şi reflexe pe suprafaţa corpului, care corespund tuturor organelor corpului.

Când aceste reflexe sunt stimulate, energia proprie a corpului începe să circule prin sistemul nervos pentru a elimina blocajele întâlnite pe traiectul acestor căi. Manipularea diverselor zone reflexe elimină stresul, prin activarea unei reacţii din partea sistemului parasimpatic care permite îndepărtarea blocajelor energetice prin schimbări fiziologice la nivelul organismului. Stresul fiind astfel înlăturat şi circulaţia îmbunătăţită, corpul îşi reglează astfel homeostazia.

Reflexoterapia nu este eficientă numai pentru adulţi. Adeseori putem linisti un sugar irascibil numai printr-o apăsare uşoară pe picioarele copilului - o tehnică nepreţuită în miez de noapte, când câteva ore de somn neîntrerupt sunt teribil de necesare. Ca şi în cazul sugarilor, copiii mici par să aibă şi ei o afinitate naturală pentru reflexoterapie, fiind în general deosebit de încântaţi să-şi ofere picioruşele pentru un masaj liniştitor.

Scopul reflexoterapiei

Scopul reflexoterapiei este de a corecta cei trei factori negativi implicaţi în pro¬cesul de boală: congestia, inflamaţia şi tensiunea. Afecţiunile congestive sunt respon¬sabile de apariţia tumorilor; afecţiunile inflamatorii sunt cele precum colita, bronşita sau sinuzita; tensiunea este responsabilă de diminuarea eficienţei sistemului imunitar.

Şedinţele de reflexoterapie urmăresc în primul rând îmbunătăţirea circulaţiei în organism şi accelerarea eliminării reziduurilor, astfel încât toxinele să nu se mai acumuleze în concentraţii dăunătoare în ficat, rinichi sau intestin. De asemenea, prin reflexoterapie se poate realiza scăderea senzaţiei de durere prin stimularea eliberării de endorfine - analgezice naturale ale organismului - din glanda hipofiză din creier în fluxul sanguin. Reflexoterapia are acţiunea cea mai eficientă când este folosită pentru tratarea întregului organism şi nu numai pentru anumite afecţiuni. In acest mod, ea îmbunătăţeşte toate funcţiile organismului, ceea ce stimulează pro¬cesul natural de vindecare, făcându-1 mai rapid şi mai eficient.

Pentru a obţine efectul maxim, reflexoterapia trebuie aplicată la „rădăcina fiinţei noastre" - adică, la picioare. Acest lucru înseamnă că ea necesita două persoane: terapeutul şi beneficiarul. Cu toate acestea, ca forma de tratament de prim-ajutor, puteţi apela la unele tehnici de reflexoterapie pentru propriile dum¬neavoastră mâini.

Percepţia spirituală căpătata prin reflexoterapie ne permite să realizăm cauzele unui anumit dezechilibru, iar aceasta conştientizare reprezintă condiţia unei schimbări durabile şi pozitive. Dezvoltarea acestei percepţii de sine prin intermediul reflexoterapiei conferă atât terapeutului, cât şi beneficiarului, un sentiment profund de mulţumire

Realizarea hărtii electrice

Hiroshi Motoyama, un medic şi vindecător japonez, a studiat zonele şi meri¬dianele de presopunctură şi a realizat harta electrică a terminaţiilor meridianelor la degetele de la mâini şi de la picioare, pe care le-a denu¬mit seiketsu. Pentru obţine¬rea acestui rezultat, Moto¬yama a pus la punct un aparat pentru detectarea blo¬cajelor energetice prin mă¬surarea variaţiilor impulsu¬rilor electrice la nivelul terminaţiilor meridianelor, fiind capabil să diagnos¬ticheze boala înainte de instalarea manifestărilor fi¬zice ale acesteia. Această metoda este similara modu¬lui în care reflexoterapeutul poate să elibereze tensiunea, blocajele asemănătoare unor granulaţii de pe terminaţiile meridianelor, la nivelul mâinilor şi picioarelor, care corespund diferitelor funcţii şi organe din organism.

Corpul este împărţit în zece zone, câte cinci de fiecare parte a coloanei vertebrale. Zonele încep de la degetele picioarelor şi urcă spre cap, cu zona 1 începând de la degetul mare de la picior. Mâinile sunt şi ele cuprinse în hartă, cu zona 1 începând de la polic

Realizarea lui Motoyama confirmă ceea ce vindecătorii au ştiut de secole: când un punct de pe meridian este blocat, fluxul energetic scade sau se acumulează, iar în acel punct apare congestia. În timp, această congestie se poate manifesta fizic sub formă de disfuncţie a zonei sau organului respectiv. Pe de altă parte, dacă blocajul este îndepărtat prin şedinţe de reflexoterapie, iar echilibrul adecvat şi funcţia nor¬mală se restabilesc, procesul de autovindecare poate începe, iar simptomele şi du¬rerea vor dispărea.

Eficienţa multora, dacă nu a tuturor terapiilor complementare, se bazează pe principiul simplu al eliminării blocajelor de flux energetic în vederea activării pro¬cesului de vindecare. Poate că după efectuarea unor cercetări mai ample, instituţiile medicale vor descoperi şi ele ceea ce practicienii medicinii complementare au ştiut dintotdeauna.