Reflexoterapia - noțiuni introductive

Inca din cele mai vechi timpuri a existat preocuparea de a gasi alternative de vindecare a bolilor. Prin metode empirice, au fost descoperite tehnici de masaj, de folosire a plantelor medicinale, de cele mai multe ori foarte eficiente. Un exemplu concludent este dat de reflexoterapie, o metoda care este mai veche de 4000 de ani- asa cum arata fresca din „mormantul medicului” din Saqqara, Egipt.

Teoriile functionarii reflexoterapiei

Mai multe teorii incearca sa explice mecanismul functionarii acestui tip de masaj:

Stimularea nervoasa

Reflexologia este stiinta zonelor reflexogene ale organismului situate pe suprafata corpului, in general la distanta fata de organele pe care le reprezinta.

Reflexele sunt activitati fundamentale ale sistemului nervos prin care sunt reglate atat relatiile existente intre diferite parti ale organismului, cat si cele dintre organism si mediul inconjurator. Pe baza reflexelor se poate realiza stimulare prin masaj a unor zone reflexogene periferice ( de proiectie periferica a organelor interne), prin care se obtine de la distanta influentarea unor organe sau sisteme, in scopul ameliorarii sau chiar a vindecarii unor suferinte. Se cunosc zone de proiectie la nivelul coloanei vertebrale, limbii, nasului, urechii, irisului, intestinului gros, dintilor, mainilor, picioarelor - conform ipotezei duale potrivit careia intregul organism se proiecteaza pe fiecare organ, care la randul lui se gaseste proiectat in orice punct al organismului.

Cristalele dislocate

In reflexologie se considera ca depunerile de toxine (oxalati, cristale de urati) reprezinta principala cauza a imbolnavirii curente, iar modul de viata, starea psihica si mentala, hrana si deprinderile vicioase sunt furnizorul lor. Masajul disloca aceste cristale si permite circulatiei sangvine si energetice sa functioneze din nou cu eficacitate.

Eliberarea endorfinelor

Secretia endorfinelor pare a fi arma cea mai eficienta in lupta impotriva anumitor dezechilibre, ele reprezentand elementul prin intermediul caruia acupunctura in principal si reflexoterapia( pe plan secundar), poate produce anestezie.

Stimularea sistemului circulator

O circulatie incetinita pare a fi cauza principala in problemele de eliminare a deseurilor. Cu ajutorul reflexoterapiei, circulatia se amelioreaza si, ca urmare a acestui fapt, intoxicatia corpului se diminueaza, iar starea sanatatii se imbunatateste.

„Terapia zonelor”

Pe langa asocierea punctelor reflexogene de pe talpi si din palme cu organele corespunzatoare, reflexoterapia are la baza si o alta teorie: credinta ca intregul corp este strabatut de canale invizibile de energie. Aceste canale energetice poarta numele de zone. Lucrul cu aceste benzi si cu punctele aflate de-a lungul lor reprezinta asa-numita terapie a zonelor. In terapia zonelor, corpul este impartit in sectiuni longitudinale. Aceste benzi de energie strabat intregul organism si influenteaza organele intalnite in cale.

Masajul reflex

Dupa cum am relatat mai sus, se cunosc mai multe zone reflexogene de proiectie, pe baza carora s-a facut urmatoarea clasificare:

Reflexologia vertebrala consta in percutia usoara pe apofizele spinoase ale vertebrelor cu pulpa unui deget timp de cateva secunde sau minute.

Reflexologia limbii presupune stimularea zonelor reflexe sensibile de pe limba, cu ajutorul unui obiect bont relativ moale sau cu degetul, prin apasari continue sau masaj zonal circular, timp de 2-5 minute.

Reflexologia endonazala : mucoasa nazala, foarte bogata in zone reflexogene, poate fi stimulata printr-un masaj circular superficial timp de 20-30 secunde, cu ajutorul unui stilet subtire infasurat la un capat in vata inmuiata intr-o solutie de plante, cu ajutorul laserului sau prin electroterapie cu impulsuri datorita unui electrod special plasat endonazal.

Reflexologia auriculara : ca si pe scoarta cerebrala, exista si pe ureche o proiectie a unui homunculus cu capul in jos si partea posterioara pe pavilionul urechii. Majoritatea acestor „zone reflexe occidentale” corespund cu „punctele auriculare orientale” folosite in auriculo-punctura si presura. Stimularea acestor zone se poate realiza cu pulpa auricularului, cu unghia, cu o bagheta speciala, cu electrozi punctiformi, cu campuri magnetice localizate prin dispozitive speciale pe punct sau cu dispozitive speciale de forma homuncusului care se fixeaza pe pavilion si in portiunea initiala a conductului auditiv extern.

Reflexologia irisului: irisul este si el sediul unor zone reflexe, folosite in special pentru diagnostic (iridodiagnostic) ,dar in ultimul timp se foloseste si pentru terapie, realizata sub forma unui „micromasaj” cu fascicule de lumina colorata.

Reflexologia intestinului gros : Fielder si Pyott au fost primii care au realizat cartogografierea reflexa a intestinului gros. Initial se realizeaza un diagnostic, determinandu-se zonele refleze sensibile la palparea abdominala profunda efectuata cu varful degetelor si apoi se stimuleaza aceste zone printr-un masaj profund bland, lent si insistent.

Reflexologia dintilor : Orsatelli, folosind scrieri vechi ale medicinei chineze, a realizat o cartografiere a zonelor reflexe de pe dinti, care daca sunt tratati din punct de vedere stomatologic sau sunt stimulati prin percutii usoare cu baghete speciale, amelioreaza functia unor organe interne.

Reflexologia palmara: palmele prezinta de asemenea foarte multe zone reflexogene, utilizate in scopuri diagnostice si mai ales terapeutice. Dupa detectarea punctelor sensibile la palpare se realizeaza masajul lor timp de cateva minute, pana la disparitia impastarii sau durerii locale, cu varful unui deget sau cu instrumente speciale cu capul rotunjit.

Reflexologia plantara: daca reflexologia palmara nu este atat de folosita pe cat s-ar parea la prima vedere, datorita faptului ca membrele superioare sunt uzitate in activitatile cotidiene, cea plantara continua sa-si mentina locul de frunte in reflexologie, datorita posibilitatii de abord, cat si intensitatii si persistentei efectelor.

REFLEXOTERAPIA PLANTARA

1. Corelatia dintre anatomia corpului si harta proiectiilor organelor la nivelul plantei

• Locul in care talpa se ingusteaza cel mai mult corespunde taliei corpului;

• Zonele reflexogene situate desupra liniei imaginare a taliei, corespund partii superioare a corpului;

• Degetele mari ale picioarelor (halucele) simbolizeaza capul in intregime, cu emisfera stanga si cea dreapta;

• Zonele subtiate ale articulatiilor degetelor sunt corespondente cefei si gatului;

• Varful degetelor de la picioare corespund sinusurilor si proeminentelor fetei (obraji, pometi, frunte);

• Pe talpa dreapta se proiecteaza fiecare organ, functie si zona de pe partea dreapta a corpului;

• Punctele reflexogene de pe talpa stanga sunt similare;

• Organele pereche ca rinichii, plamanii, ochii ,urechile isi au proiectiile situate pe ambele talpi.

• Coloana vertebrala, situata central in corp, se proiecteaza pe fetele interioare ale marginilor talpilor;

• Diferentele ar fi ca pe planta dreapta se gasesc punctele reflexogene corespunzatoare ficatului si bilei, iar pe planta stanga se gaseste proiectia inimii si splinei; colonul ascendent si o parte din cel transvers isi gasesc proiectia pe talpa dreapta, iar continuarea colonului transvers, descendent si sigmoid- pe talpa stanga;

• Organele, glandele si functiunile situate pe cap, fata si creier, au proiectiile pe talpa inversate, datorita incrucisarii nervilor centrali ai celor doua emisfere cerebrale. Se vor masa deci zonele ochi, urechi, nas de pe suprafata dreapta a corpului, pe talpa stanga, iar organele din partea stanga a corpului pe talpa dreapta;

• Exista totodata o bilateralitate corporala si o actiune metamerica. Legatura dintre partea dreapta a corpului si cea stanga se numeste bilateralitate orizontala ( ca si cea dintre partea anterioara si posterioara a corpului).