Supravegherea epidemiologică

NOŢIUNI DE BAZĂ

bunăstare sanitaro-epidemiologică a populaţiei – stare a sănătăţii omului, a mediului lui de viaţă în care lipseşte acţiunea nocivă şi periculoasă asupra omului a diverşilor factori, oferindu-i-se astfel condiţii de viaţă favorabile;

supraveghere sanitaro-epidemiologică de stat – activitate de prevenire (profilaxie), depistare şi reprimare a încălcărilor actelor legislative şi a altor acte normative în domeniul asigurării bunăstării sanitaro-epidemiologice a populaţiei, avînd drept scop ocrotirea sănătăţii populaţiei şi mediului ei de viaţă;

supraveghere epidemiologică (sanitaro-epidemiologică) – sistem ştiinţifico-organizatoric de supraveghere a sănătăţii publice şi a factorilor ce o determină, care asigură diagnosticarea şi pronosticarea oportună a stărilor nefavorabile, precum şi elaborarea măsurilor adecvate de prevenire a îmbolnăvirilor, de diminuare a morbidităţii şi de eradicare a unor boli;

sănătate publică – sistem de măsuri orientate spre prevenirea bolilor, promovarea sănătăţii, sporirea potenţialului fizic şi psihic al omului prin canalizarea eforturilor societăţii spre asanarea mediului de viaţă, dirijarea cu bolile contagioase, educaţia pentru sănătate a fiecărui individ şi promovarea modului sănătos de viaţă, organizarea asistenţei medicale şi de îngrijire, desăvîrşirea mecanismului social de asigurare fiecărui om a accesului la un standard adecvat de viaţă care asigură sănătatea;

mediu de viaţă – totalitate a obiectivelor, fenomenelor şi factorilor (naturali şi artificiali) ai mediului înconjurător, care determină condiţiile activităţii vitale a omului;

factori ai mediului de viaţă – factori biologici (viruşi, bacterii, paraziţi etc.), chimici, fizici (zgomot, vibraţii, ultrasunet, infrasunet, radiaţii ionizante, neionizante, termice şi de altă natură), sociali (alimentare cu apă, alimentaţie, condiţii de trai, muncă, instruire şi odihnă), psihici şi de altă natură ai mediului de viaţă, care au sau pot avea influenţă asupra stării sănătăţii omului şi a generaţiilor viitoare;

acţiune nocivă asupra omului – influenţă a factorilor mediului de viaţă care creează pericol pentru viaţa sau sănătatea omului şi a generaţiilor viitoare;

condiţii favorabile pentru activitatea vitală a omului – stare a mediului de viaţă în care lipseşte pericolul acţiunii nocive a factorilor lui asupra sănătăţii şi vieţii omului;

reguli şi normative sanitaro-epidemiologice de stat, denumite în continuare reguli sanitare – acte normative şi directive care stabilesc condiţii sanitaro-epidemiologice (inclusiv criteriile securităţii şi/sau inofensivităţii factorilor mediului de viaţă al omului, normele igienice etc.), a căror nerespectare pune în pericol viaţa şi sănătatea omului, creează pericolul apariţiei şi răspîndirii bolilor;

normativ igienic – indice calitativ şi cantitativ minim şi/sau maxim admisibil, stabilit prin cercetări în urma estimării riscului, care delimitează valorile factorilor mediului de viaţă din punct de vedere al siguranţei şi inofensivităţii lor pentru sănătatea şi viaţa omului;

monitoring socioigienic – sistem de măsuri organizatorice, medico-sociale şi ştiinţifico-tehnice la nivel de stat, care asigură supravegherea bunăstării sanitaro-epidemiologice a populaţiei şi calităţii mediului de viaţă, analiza, estimarea şi pronosticarea indicilor ce caracterizează şi determină corelaţiile cauză-efect pentru elaborarea măsurilor orientate spre prevenirea, reducerea sau eliminarea impactului factorilor nocivi asupra sănătăţii şi vieţii omului;

aviz sanitaro-epidemiologic – act prin care se confirmă că factorii mediului de viaţă, activitatea de producţie, lucrările şi serviciile, precum şi proiectele documentelor normative, proiectele de construcţie, reconstrucţie, renovare, documentelor de dare în exploatare şi de autorizare a funcţionării obiectivelor, documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului corespund (sau nu corespund) regulilor sanitare;

măsură sanitară – orice măsură aplicată pentru:

- protecţia în teritoriul ţării a sănătăţii şi a vieţii oamenilor împotriva riscurilor provocate de poluanţi, contaminanţi, aditive, toxine, componente toxice de origine naturală, organisme patogene şi condiţional patogene, prezente în materia primă, semifabricate şi în produse finite, alimente (inclusiv băuturi), factorii de mediu, precum şi împotriva riscurilor determinate de neconştiinciozitatea unor persoane juridice şi fizice;

- protecţia teritoriului ţării împotriva riscului pătrunderii bolilor contagioase convenţionale şi extrem de periculoase pentru sănătatea şi viaţa omului;

măsuri sanitaro-antiepidemice – măsuri organizatorice, administrative, tehnico-inginereşti, medico-sanitare, veterinare şi de altă natură, orientate spre diminuarea sau eliminarea acţiunii nocive asupra omului a factorilor mediului de viaţă, spre preîntîmpinarea apariţiei şi răspîndirii bolilor contagioase, infecţioase şi netransmisibile