Modalitățile de Garantare a Calității Mărfurilor Alimentare

Introducere

Pe plan international, protectia consumatorilor constituie un concept si o practicã bine încetãtenitã, prin aplicarea cãruia consumatorii sunt în mod real protejati. De sute de ani, guvernele sunt preocupate de elaborarea unor reglementãri în domeniul productiei alimentare, pentru a asigura deplina sigurantã si sãnãtate a consumatorilor. Cea mai veche lege cunoscutã în domeniul alimentar a fost elaboratã în Japonia în anul 702, iar în Marea Britanie, prima lege a alimentelor pure dateazã din anul 1860. Aceasta cuprindea referiri la: combaterea alterãrii alimentare, a utilizãrii secrete a aditivilor în scopul înlocuirii unor compusi cu altii mai ieftini si a folosirii unor non-nutrienti alimentari (unii dintre ei fiind toxici), practici devenite comune încã din Evul Mediu (secolele V-XV), datoritã dezvoltãrii urbane si a imposibilitãtii populatiei de a se aproviziona cu produse alimentare direct de la fermele agricole. Printre primele reglementãri elaborate în Statele Unite se încrie Meat Inspection Act (Actul de Inspectie a Cãrnii) care dateazã încã din anul 1906.

În Statele Unite, dupã aparitia miscãrii de apãrare a drepturilor consumatorilor, administratia centralã a promulgat peste 150 de legi în acest domeniu. Acelasi fenomen este întâlnit si în Canada si Mexic, dar si în Marea Britanie, Belgia, Spania si Franta.

Formele garantarii calitatii marfurilor alimentare

Diferitele forme de garantare a calitatii marfurilor constau, adesea, în declaratii facute de producator cu privire la performantele asteptate de la o marfa, incluzând, totodata, tipul serviciului pe care trebuie sa-l furnizeze producatorul în situatia în care exista defectari sau abateri fata de asteptari. Prin garantarea calitatii, producatorul îl asigura pe cumparator ca marfa poate fi returnata daca performanta nu este satisfacatoare.Consumatorilor nu le place sa-si asume riscuri, iar cu cât platesc mai mult pentru o marfa, cu atât exigentele acestora privind calitatea marfurilor achizitionate sunt mai ridicate. Returnarea banilor sau înlocuirea marfii poate da ofertantului un avantaj comparativ important, eliminându-se astfel majoritatea riscurilor la care sunt supusi consumatorii în momentul achizitiei.

Garantia reprezinta un înscris prin care sunt aduse la cunostinta producatorului responsabilitatile acestuia în cazul în care un bun nu este adecvat. Garantia defineste gradul în care te poti baza sau încrede în produs si în producator; aceasta trebuie sa fie în acord cu legile locale si cu standardele produselor.

Garantarea calitatii marfurilor este o problema de interes maxim pentru consumatori, deoarece le confera o siguranta privitor la standardele si normele de calitate asteptate de la un produs. Consumatorii prefera garantii mari, dar aceste marfuri pot fi foarte scumpe pentru agentii economici mici. Decizia acordarii garantiei, ca perioada de timp si continut, ramâne o problema strategica importanta, care este determinata de consumatorii de tinta.

Exista mai multe sisteme de garantare a calitatii marfurilor cu implicatii atât pentru producator, cât si pentru comerciant.

Unii producatori ofera garantii exprese, care constau în declaratii scrise de raspundere fata de calitatea marfii. Acestea pot fi garantii partial acoperitori sau garantii total acoperitori. Garantia partial acoperitoare specifica foarte clar limitele între care marfurile sunt garantate si, mai important, limitele între care nu sunt garantate. În cazul garantiei total acoperitoare marfurile sunt garantate în întregime, nu exista limite in garantarea calitatii acestora.

Din ce în ce mai mult, producatorii sunt constrânsi sa ofere o garantie implicita care transfera responsabilitatea pentru deficientele produsului fabricantului acestuia. Ca urmare, un producator trebuie sa abordeze politica sa de garantie pentru pietele internationale fie ca o declaratie interna cu valabilitate în întreaga lume, fie adoptând conditiile de acordare a garantiei la cerintele specifice pietelor locale ale diferitelor tari.

Literatura americana face distinctie între cele doua notiuni warranty si guarantee, traduse in limba româna prin cuvântul garantie. Astfel, warranty reprezinta declaratia producatorului privind despagubirea consumatorului daca marfa prezinta defecte, iar guarantee reprezinta promisiunea producatorului ca bunul respectiv se va comporta asa cum este declarat în documentele de prezentare a acestuia.

Cercetarile merceologice românesti în acest domeniu abordeaza problema garantarii calitatii într-o optica noua, care pleaca de la proprietatile alimentelor procesate si interactiunile dintre aceste proprietati si mediul înconjurator, desfasurate în spatiu si timp, care conditioneaza durata de viata fizica a marfurilor alimentare.

Asigurarea calitatii produselor alimentare din momentul realizarii produsului si pâna în momentul consumului presupune si acordarea unor garantii din partea producatorilor, concretizate în termen de garantie, termen de valabilitate, durabilitatea produsului si consumabilitatea produsului.

Termenul de garantie reprezinta intervalul de timp (ore, zile, luni, ani) de la data fabricarii produsului pentru care se garanteaza calitatea în anumite conditii de ambalare si pastrare prescrise în standard.