Materiale Sinterizate

Metalurgia pulberilor, constituie un ansamblu de procedee de punere-n forma, pentru obtinerea unor piese finite din pulberi metalice.

Pulberile, comprimate prin presare, sunt supuse tratamentelor termice prin incalzire sau sinterizare in stare solida, sau partial lichida, dar intotdeauna in prezenta unei faze solide. Produsele astfel obtinute, sunt numite produse sau piese sinterizate.

Produsele obtinute prin metalurgia pulberilor, sunt produse cu propietati care nu se pot obtine decat prin aplicarea acestui procedeu.

Procedeul se utilizeaza numai pentru produsele cu propietati corespunzatoare si in conditiile in care exista un avantaj economic in comparatie cu materialele turnate, forjate,aschiate, etc.

Obtinerea acestor produse prin metodele specifice metalurgiei pulberilor, prezinta urmatoarele avantaje economice:

• economie de materie prima si efort;

• scurtarea perioadei de prelucrare mecanica;

• obtinerea unor configuratii complicate;

• productivitate mare;

• propietati perfect reproductibile-n serii mari de produse,etc.

Domeniile de aplicare ale metalurgiei pulberilor sunt numeroase, variate si sedezvolta in mod continuu in toate ramurile industriei si nu numai.

Exista doua mari tipuri de produse obtinute prin metalurgia pulberilor:

• produse la care se inlocuiesc procedeele clasice de obtinere;

• produse specifice ale metalurgiei pulberilor.

• MATERIALE DE FRICTIUNE, SINTERIZATE

Materialele de frictiune sunt destinate sa asigure, in exploatarea unor mecanisme,(in conditii optime de functionare si fiabilitate ale acestora) a unor forte, respectiv cupluri de frecare, prestabilite ca valoare.

Materialele de frictiune sinterizate reprezinta una dintre aplicatiie tipice ale metalurgiei pulberilor, cu o mare extindere din punct de vedere al volumului productiei. Au aparut ca o necesitate logica si obiectiva de reunire a calitatilor si eliminare a defectelor materialelor de frictiune existente in momentul aparitiei lor.

Gama de materiale de frictiune existente in momentul aparitiei materialeior sinterizate cuprindea, materialele de frictiune naturale,(lemn, piele), materialele de frictiune metalice,(fonta) si materialele de frictiune ceramice.

Principalele caracteristici impuse in exploatare materiaielor de frictiune sunt:

• coeficient ridicat de frecare, stabil intr-un interval larg de temperaturi;

• rezistenta mecanica, la coroziune, uzare si gripaj ridicate;

• conductibilitate termica ridicata;

• grad ridicat de adaptabilitate la forma.

Analiza caracteristicilor impuse in exploatare materiaielor de frictiune conduce la concluzia ca, in mare parte acestea sunt contradictorii si nu pot fi asigurate decat de materialele obtinute prin procedeele specifice metalurgiei pulberilor.

Observatie: Materiale de frictiune pe baza de azbest, tip ferodou, sau metalice (fonta, otel, bronz, etc.), nu satisfac integral aceste cerinte.

In conditii grele de functionare, utilizarea materialelor de frictiune cu baza de azbest determina incalzirea puternica a cuplei de frecare datorita conductibilitatii termice scazute a acestui material.

Prezenta umiditatii in azbest sau a substantelor organice, ca de exemplu: ulei bitum, cauciuc , conduce la variatia coeficientului de frecare si la uzarea avansata in domeniul temperaturilor ridicate.

Materialele metalice de frictiune turnate (fonta, bronz), au tendinta ridicata de gripare si sudare la temperaturi ridicate. In conditii grele de functionare, pierderile prin uzare ale componentelor cuplelor de frecare sunt considerabile iar in conditii usoare, se obtine o valoane scazuta a coeficientului de frecare.

Datorita faptului ca materialele de frictiune sunt destinate sa promoveze frecarea, deci sa determine transformarea unor cantitati de energie mecanica (de obicei mari) si disiparea acestora, o serie de caracteristici termofizice cum ar fi capacitatea calorica si conductibilitatea termica, influenteaza sau chiar determina performantele cuplului de materiale, respectiv ale materialului de frictiune.