Georg Philip Telemann

Epoca în care a trăit şi a activat Telemann coincide cu apariţia primelor lexicoane, a primelor dicţionare. Compozitorul – dotat şi cu un pronunţat talent literar – şi-a fixat pe hârtie firul vieţii în trei versiuni de autobiografie.

Marea parte a antecesorilor compozitorului au fost pastori. Telemannii posedau o vastă şi multilaterală erudiţie, jucând un rol de seamă în viaţa intelectuală a oraşelor în care locuiau.

Georg Philip Telemann s-a născut pe 14 martie 1681, la Magdemburg, în familia lui Heinrich Telemann şi a Johannei Maria Haltmeyer, având trei surori şi trei fraţi. La vârsta de patru ani rămâne fără tată. Treptat, familia se restrânge la cinci membri: mama şi patru copii.

Până la vârsta de 13 ani urmează cursurile şcolii de la Magdeburg. În 1694 Telemann este trimis la studii la Zellerfeld. Aici va fi susţinut de Caspar Calvör, acesta îndeplinind rolul nobil de părinte spiritual. Gimnaziul îl continuă la Hildesheim. Putem compara anii petrecuţi de Telemann la Hidesheim cu cei ai lui Bach de la Lüneburg. Ambii tineri s-au perfecţionat nu numai în ceea ce priveşte ştiinţele dar şi arta lor atât de mult îndrăgită, muzica. Telemann studiază cu zel nu numai arta instrumentelor de acum cunoscute – clavecinul, vioara şi flautul – dar şi oboiul, flautul transversal, viola da gamba, contrabasul şi trombonul bas. Studiind un număr atât de mare de instrumente, el nu intenţiona să devină un virtuoz, ci căuta să pătrundă tainele tehnicii lor, pentru a le putea exploata în viitoarele sale creaţii.

De asemenea, Telemann studiază noul stil orchestral francez (care constituia un element nou în Germania acelor timpuri) la Hanovra. Se familiarizează cu stilul teatrului italian urmărind spectacolele operei din Braunschweig.

În anul 1701 pleacă la Leipzig cu intenţia de a se dedica studiilor de drept (la dorinţa mamei). Însă tânărul Telemann va prefera muzica în locul studiilor seci de la Leipzig, aşa cum o făcuse Heinrich Schütz cu o sută de ani înainte, sau aşa cum o va face Robert Schuman peste o sută douăzeci şi cinci de ani. Telemann va începe la Leipzig o activitate din cele mai prodigioase. Cei patru ani petrecuţi aici vor însemna consacrarea sa, începutul uneia dintre cele mai strălucite cariere muzicale de-a lungul întregii istorii a muzicii universale.

Viaţa cultural-artistică a Leipzig-ului la cumpăna secolelor XVII-XVIII ajunge să se ridice la un nivel egal cu cea a Hambuirg-ului. Lepizig-ul era un important centru comercial, cunoscut în întreaga lume. Tradiţia muzicală a bisericilor Sf. Toma şi Universităţii au fost factori primordiali ai promovării artei muzicale. La acestea se adaugă crearea unui teatru de operă în anul 1693 inaugurat cu opera „Alceste” de Nikolaus Adam Strunk.

Predecesorul lui J. S. Bach, în funcţie de cantor al Bisericii Sf. Toma, începând cu anul 1684, a fost Johann Kuhnau. Lucrările acestuia au constituit un exemplu în arta fugii şi contrapunctului pentru Telemann. Însă muzica lui Telemann producea un efect de prospeţime. Idealul tinerilor compozitori ai epocii nu mai era dispus să accepte creaţii cu o contrapunctică complicată, reacţionând în schimb imediat şi de o manieră favorabilă la o melodie ce impresiona prin nobleţea ei.