Analiză Critică privind Tipologia Mijloacelor de Învâțământ Folosite în Lecții și Activități și Valoarea lor formativ-educativă

1. SISTEMUL MIJLOACELOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT CLASIFICĂRI

Dupa Constantin Cucos, mijloacele de învatamânt sunt împartite în două mari categorii:

A. Mijloace de învatamânt ce cuprind mesaj didactic

B. Mijloace de învăţământ care facilitează transmiterea mesajelor didactice

A. Mijloace de învăţământ ce cuprind mesajul didactic

Indiferent de clasificarea acestora, mijloacele de învăţământ se dovedesc a fi utile în măsura în care sunt integrate mecanic în contextul lecţiilor. Ele nu pot înlocui niciodată actul de predare – învăţare, iar folosirea lor prezintă avantaje şi dezavantaje ce trebuie conştientizate de fiecare cadru didactic:

- Obiecte naturale, originale : - animale vii sau conservate, ierbare, insectare, diorama, acvarii

- Obiecte substitutive, funcţionale şi acţionale : machete, mulaje, modele

- Suporturi figurative şi grafice: hărţi, planşe iconice, albume fotografice, panouri

- Mijloace simbolico – raţionale : tabele cu formule, planşe cu litere, cuvinte, scheme structurale sau funcţionale

- Mijloace tehnice audio – vizuale: diapozitive, filme, discuri, benzi video

B. Printre mijloacele de învăţământ care favorizează transmiterea de informaţii didactice se pot enumera următoarele:

- Instrumente, aparate şi instalaţii de laborator

- Echipamente tehnice pentru ateliere

- Instrumente muzicale şi aparate sportive

- Maşini de instruit şi calculatoare electronice

- Jocuri didactice

- Simulatoare didactice

- Instalaţii pentru laboratoare fonice

Ordonate după funcţia pedagogică, aceste mijloace pot fi grupate în:

- Mijloace informativ-demonstrative, importante prin faptul că reprezintă surse de

informaţie, pot servi la transmiterea unei informaţii noi, la exemplificarea sau ilustrarea noţiunilor, la concretizarea ideilor etc. (funcţii informative şi demonstrative) După forma şi gradul de apropiere sau depărtare de experienţele concrete şi abstracte ale învăţării, ele pot fi subdivizate în:

- Materiale intuitiv naturale – reale sau originale – de tipul diferitelor specimene reţinute din mediul înconjurător, în stare vie sau moartă: colecţii de plante (ierbare), de insecte (insectare), de minerale, de roci, metale etc.; incluziuni de plante, preparate, diorame; obiecte tehnice – instrumente, aparate, unelte, maşini etc. acestea sunt cele mai apropiate de natură şi perceperea lor este însăşi a realităţii. Ele incită elevii la căutări, la investigaţii, la descoperirea multor taine ale naturii, ale lumii tehnice.

- Obiecte elaborate sau construite special în scopuri didactice. Acestea constituie

substitute tridimensionale ale realităţii, în sensul că imită, reproduc, sau reconstituie obiecte şi fenomene reale sau complexe, făcându-le accesibile observării (obiecte depărtate în timp şi spaţiu, cu dimensiuni extraordinar de mari sau de mici, cu evoluţie în timp îndelungat etc.) Astfel de materiale pot fi: mulajele, machetele, corpurile geometrice, globul terestru, forme de relief miniaturizate (în ipsos, argilă, nisip), aparate şi maşini din piese demontabile etc. Foarte instructive sunt mulajele sau modelele în secţiuni ori cu elemente detaşabile (de exemplu, corpul uman, structura plantei etc.).

- Materiale sau reprezentări figurative care redau imaginea lucrărilor reale (substitute bidimensionale)

Gama acestora este extrem de largă şi variată: ilustraţii, fotografii albume, tablouri, desene la tablă, documente, hărţi, atlase, planşe, reproduceri de artă etc.; imagini audio-vizuale obţinute prin proiecţia de diapozitive, diafilme, folii transparente, filme, emisiuni de televiziune sau înregistrări pe discuri şi benzi de magnetofon, CD-uri, DVD-uri etc.

- Mijloacele de exersare şi formare a deprinderilor sunt cele care asigură efectuarea experienţelor, exersarea diferitelor operaţii intelectuale (de gândire şi imaginaţie), practice, tehnice şi de creaţie; truse de piese demontabile; abacuri, maşini de socotit; aparate şi instrumente de laborator; materiale şi aparate de educaţie fizică şi sport; instrumente muzicale etc.

- Mijloace de raţionalizare a timpului în cadrul lecţiilor: hărţi de contur, şabloane, ştampile didactice etc.

- Mijloace de evaluare a rezultatelor învăţării: texte, instalaţii complexe de verificare a cunoştinţelor

O altă clasificare a mijloacelor de învăţământ ar fi aceea realizată de Wilker Shramm după criteriul istoriei:

Generaţia I care cuprinde: tabla, manuscrisele, obiectele de muzeu;

Generaţia a II-a : tiparul, informaţii gata elaborate (manuale texte imprimate);

Generaţia a III-a : fotografia, diapozitivul,înregistrările sonore, filmul, televiziunea;

Generaţia a IV-a : tehnicile moderne, maşinile de instruire;

Generaţia a V-a : presupune folosirea calculatorului electronic.

În momentul de faţă suntem la generaţia a VI-a constituită din reţele de calculatoare locale, regionale sau mondiale (internet), din alte tehnologii informaţionale şi comunicaţionale oferite de reţele GSM.

Din perspectiva funcţionalităţii pedagogice (după I.Cerghit) mijloacele de învăţământ au fost clasificate în: