Aspecte Specifice Privind Modalitatea de Integrare Școlară a Copiilor cu Dizabilități

Introducere

În orice societate există anumite persoane care, datorită unor deficienţe, incapacităţi nu se pot „integra” în comunitate prin propriile lor forţe. Handicapul, problematica persoanelor cu dizabilităţi, înainte de a fi probleme de ordin emoţional sunt probleme de ordin social. De aceea societatea, prin diverse mecanisme şi pârghii, trebuie să urmărească şi satisfacerea nevoilor/trebuinţelor reale ale persoanelor cu dizabilităţi, să le asigure respectarea deplină a intereselor acestora, a demnităţii şi a drepturilor lor în orice împrejurare şi în raport cu orice sistem de referinţă, în vederea integrării acestora ca membri deplini ai societăţii.

În acest sens, în 1990, în Thailanda, în cadrul Conferintei Internationale a Ministerului Educatiei, a fost lansat conceptul de „Educaţie pentru toţi”, iar în 1994, în Spania, s-au lansat dimensiunile educaţiei pentru toţi. Dimensiunile constau în calitatea actului educaţional şi acces pentru toţi copiii: „Şcolile trebuie să primească toţi copiii, fără nici o deosebire privind condiţiile lor fizice, sociale, emoţionale, lingvistice sau de altă natură. Acestea se referă şi la copiii cu dizabilităţi sau talentaţi, copiii străzii şi copiii care muncesc, copii din populaţii îndepărtate sau nomade, copii aparţinând minorităţilor lingvistice şi etnice "

In prezent, in Romania persoanele cu dizabilitati beneficiaza in principal de anumite drepturi si facilitati, in conformitate cu Legea 519/2002. Aceasta lege are multe omisiuni, face diferente intre persoanele cu handicap in functie de varsta si deficienta cauzatoare de handicap, nu elimina barierele existente si nu previne aparitia altor bariere, cu care se pot confrunta persoanele cu dizabilitati: educationale, acces la bunuri si servicii, locuri de munca, viata independenta, etc. Alte legi fac putine referiri la persoane cu dizabilitati sau nu se aplica - ca de pilda legea sanatatii mentale, din care multe prevederi nu se aplica.

In urma restructurarii Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap, noile atributii ale Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap (ANPH) ale Inspectiilor Regionale, desfiintarea Inspectoratelor de Stat Teritoriale pentru Persoanele cu Handicap si preluarea unor atributii ale acestora de catre Consiliile Judetene, fac actuala lege 519/2002 incompleta, greu de aplicat si partial nefunctionala. Tinand seama de aceste schimbari, de conditiile sociale reale si de exigentele contemporane in materie, se impune adoptarea unei legislatii corespunzatoare.

Desi politicile nationale au inceput sa prevada nevoia de dialog social, de colaborare si de abordare integratoare in problemele care privesc persoanele cu dizabilitati, in fapt, in fiecare sector social, problemele persoanelor cu dizabilitati sunt tratate separat, uneori chiar evitate ori ignorate.

1. Dizabilitate. Educaţie specială. Cerinţe Educative Speciale. Educaţie integrată

1.1 Dizabilitatea

Conform Hotărârii Guvernului nr. 1251/2005, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 977/2005, privind unele măsuri de îmbunătătire a activitătii de învătare, instruire, compensare, recuperare si protectie specială a copiilor/elevilor/tinerilor cu cerinte educative speciale din cadrul sistemului de învvătământ special si special integrat dizabilitatea reprezintă rezultatul sau efectul unor relaţii complexe dintre starea de sănătate a individului, factorii personali şi factorii externi care reprezintă circumstanţele de viaţă ale acestui individ. Datorită acestei relaţii, impactul diverselor medii asupra aceluiaşi individ, cu o stare de sănătate dată, poate fi extrem de diferit. Dizabilitatea este termenul generic pentru afectări, limitări ale activităţii şi restricţii de participare.

Prin copii cu dizabilităti putea enumera urmatoarele categorii: copii cu dizabilităti mintale, copii cu dizabilităti fizice si locomotorii, copii cu dizabilităti senzoriale (aud, văz), copii cu dizabilităti de limbaj si comunicare etc.

1.2 Cerintele educative speciale

Cerintele educative speciale reprezintă necesităţi educaţionale suplimentare, complementare obiectivelor generale ale educaţiei adaptată particularităţilor individuale şi celor caracteristice unei anumite deficienţe sau tulburări/dificultăţi de învăţare, precum şi o asistenţă complexă (medicală, socială, educaţională etc.).

În domeniul educaţiei, prin „copii cu cerinţe speciale” sunt desemnaţi copiii a căror cerinţe/nevoi speciale educaţionale derivă în principal din deficienţe fizice, mintale, senzoriale, de limbaj, socio-afective şi de comportament ori asociate, indiferent de severitatea acestora. Pot fi cuprinşi în categoria „cerinţe speciale” şi unii copii ocrotiţi în instituţii rezidenţiale, precum şi anumiţi copii/elevi din învăţământul obişnuit, care prezintă cerinţe educative speciale manifestate prin tulburări/dificultăţi de învăţare şi/sau de adaptare şcolară.