Educație și provocările lumii contemporane

Educaţia este unul dintre fenomenele care a apărut o dată cu societatea umană, suferind pe parcursul evoluţiei sale, modificări esenţiale. De la acţiunea empirică de pregătire a tinerei generaţii pentru viaţa socială, educaţia a parcurs un drum lung devenind o adevărată ştiinţă cu statut propriu. Epoca actuală a informatizării,a călătoriilor interplanetare, a interdependenţelor culturale, economice sau de altă natură, pune probleme cu care omenirea nu s-a confruntat niciodată în istoria sa.

Prin structura, obiective si continut, educatia trebuia sa raspunda necontenit unor exigente ale evolutiei realitatii nationale si internationale. Problematica lumii contemporane, caracterizata prin universalitate, complexitate,globalitate si caracter prioritar demonstreaza tot mai pregnant ca solutiile cele mai eficiente nu pot fi gasite prin demersuri si angajari secventiale, ci e nevoie de o viziune holistica in studierea si decantarea celor mai eficiente mijloace de rezolvare a marilor probleme cu care se confrunta omenirea (degradarea mediului, explozia demografica, proliferarea conflictelor dintre natiuni, terorismul internaţional, rasismul, creşterea numărului săracilor, a analfabeţilor şi a şomerilor, etc.). Marea majoritate a componentelor P.L.C are caracter de gravitate si, de aceea, prioritar impunandu-se specialistilor, ca si forurilor internationale si nationale cu o forta deosebita.

Printre raspunsurile propuse pe plan international problemelor emergente, globale,interdisciplinare, grave si de anvergura care plaseaza integrate in realitatea numita P.L.C, unul dintre cele mai originale si eficiente il constituie noile tipuri de continuturi sau noile educatii ce trebuie introduse in planurile de studii scolare si/sau universitare. Scoala contemporana nu mai poate ocoli aceasta problematica interdisciplinara care este a tuturor profesiunilor si a tuturor cetatenilor capabili sa-si indeplineasca rolurile sociale, etice, si politice care le revin. Unele tari au acordat atentie mai mare unora dintre educatii (educatie demografica sau educatie sanitara moderna, necesare mai ales pentru tarile lumii a treia), altele au introdus module sau discipline de sinteza, cursuri de futorologie, cum sunt: „Lumea de azi si lumea de maine” „Comunitatea europeana” etc. In planul de invatamant al departamentelor pentru pregatirea personalului din Romania, figureaza si un curs de educatie interculturala. Oricum deschiderea fata de P.L.C este in crestere, iar strategiile internationale, vizitele reciproce ale elevilor sau studentilor, schimburile de experienta intre tari, scolile asociate la UNESCO vin sa completeze ceea ce se realizeaza prin lectii.

Daca la inceputul secolului nostru „Educatia noua” sau „Scoala activa” anuntau vointa de inovare a invatamantului scolar, si indeosebi a metodelor si a relatiilor profesori-elevi, „noile educatii” sunt purtatoare de noi obiective si mesaje, constituindu-se in raspunsuri date unor sfidari. Noutatea provocarilor sau a problemelor conduce la noutatea raspunsurilor, dupa cum caracterul global al P.L.C ( problematica lumii contemporane) determina caracterul inter sau transdisciplinar al acelor noi continuturi. Analiza problematicii contemporane si identificarea marilor teme de meditatie au condus la constituirea – in plan educational – a unor raspunsuri specifice, prin potentarea „noilor educatii” sau a unor tipuri de continuturi:

- Educatia relativa la mediu sau „educatia ecologica” este, probabil, cel mai bine structurata,fiind inclusa deja in planurile de invatamant din diferite tari.

- „Educatia pentru schimbare , participare si democratie” isi propune responsabilizarea individului, pregatirea pentru afirmare si adaptare, pentru a deveni un bun cetatean, constient de drepturile si responsabilitatile sale.