Evaluare Didactică

Repere conceptuale şi metodologice în evaluarea didactică

Procesul de învăţământ integrează o suită de activităţi, între care se disting: predarea, învăţarea, evaluarea etc.

Activitatea profesorului – predarea şi cea a elevului – învăţarea, se obiectivează mereu în „interfaţa” conturată de rezultatele obţinute. Această interfaţă cuprinde aşadar informaţia relevantă asupra activităţii celor doi agenţi ai activităţii şcolare.

Importanţa evaluării didactice în procesul de învăţământ este legitimată de următoarele constatări:

a) Actul predării asumă finalităţi, obiective instructive şi formative, iar performanţele elevului indică gradul, măsura în care obiectivele au fost îndeplinite.

b) Evaluarea rezultatelor şcolare permite profesorului să restructureze în chip optim demersul didactic.

c) Acţiunile de evaluare didactică deţin în şcoală o pondere însemnată, până la 40% din munca profesorului (I. Radu, 1995).

Sintetizând cele de mai sus, rezultă că evaluarea didactică deţine un rol important în procesul de învăţământ. Ea are întotdeauna un raport direct sau indirect cu progresul învăţării, dar şi al predării.

După cum observa G. de Landsheere, în privinţa evaluării rezultatelor şcolare toţi profesorii se încred în onestitatea lor, apare tendinţa fiecăruia de a se proiecta drept „măsură a lucrurilor". Ca şi actul predării, evaluarea încorporează elemente specifice de tehnicitate, cerinţe docimologice, de metrie în domeniu, ceea ce pretinde o anumită formaţie a dascălului în acest sens.

Evaluarea pedagogică reprezintă o acţiune proprie sistemelor socio-umane, care solicită raportarea rezultatelor obţinute, într-o anumită activitate, la un ansamblu de criterii specifice domeniului în vederea luării unor decizii optime (Dictionnaire encyclopedique de l'education et de la formation, 1994).

Ion T. Radu consideră că evaluarea defineşte procesul menit să măsoare şi să aprecieze valoarea rezultatelor sistemului de educaţie sau a unei părţi a acestuia, eficacitatea resurselor, a condiţiilor şi a operaţiilor folosite în desfăşurarea activităţii, prin compararea rezultatelor cu obiectivele propuse, în vederea luării deciziilor privind ameliorarea activităţii în etapele următoare.

De asemenea Petru Lisievici sugerează că prin evaluarea activităţii sunt colectate, prelucrate şi interpretate informaţii despre starea, funcţionarea şi/sau evoluţia viitoare a unui sistem, fie acesta elev, profesor, instituţie de învăţământ sau sistem de învăţământ, activitate a cărui specificitate este conferită de următoarele caracteristici esenţiale:

a) Asumarea unui sistem metodologic mai eficient în ceea ce priveşte proiectarea lecţiei, predarea cunoştinţelor, etc.

b) Dezvoltarea unor criterii de verificare şi evaluare, identificarea standardelor de performanţă menite să exprime achiziţiile învăţării.

c) Identificarea zonelor de dificultate şcolară şi a cauzelor acestora.

d) Informarea elevului asupra indicilor de progresie a învăţării şi a îmbogăţirii registrului de feed-back, etc.

Unii autori consideră utilă o distincţie între evaluare şi control. De exemplu J.M. Barbier (1985) pune pe seama controlului producerea de informaţii asupra desfăşurării activităţii, iar evaluarea ar consta în producerea unei judecăţi de valoare, asupra acelei activităţi.

O relevanţă practică aparte asupra conceptului o reprezintă opinia lui Daniel L. Stufflebeam (1980) cu privire la “echivalenţele” evaluării:

evaluare = măsurare; evaluare = congruenţă şi evaluare = judecare.

Prima definiţie evaluare = măsurare aşează evaluarea pe terenul metriei didactice. Cum e şi firesc, măsura şi măsurarea introduc rigoarea necesară şi expresia cantitativă a datelor de comparaţie, operaţii atât de utile în evaluare.

Practic, a măsura înseamnă a atribui numere unor obiecte sau evenimente, potrivit unor reguli sau proceduri. Astfel măsurarea pedagogică aspiră la metria din domeniul ştiinţelor exacte, lucru lăudabil, dar deloc simplu, deoarece:

– fenomenele socio-umane sunt mult mai complicate şi nu pot fi reduse la simple obiecte sau evenimente;

– exprimarea unor tendinţe prin atribuirea de numere simplifică forţat evenimentele marcate de dinamici calitative, unde scările adjectivale se pare că sunt mai nimerite.

A doua abordare conceptuală este dată de echivalenţa evaluare = congruenţă.

Congruenţa reprezintă nivelul de concordanţă, de suprapunere între evenimente simultane sau succesive (Richell, M., 1999).

În sfârşit, a treia echivalenţă evaluare = judecare implică producerea unei judecăţi de valoare cu privire la conduita sau performanţele elevului.

În absenţa unor măsurători obiective, judecata de valoare poate rămâne la stadiul de simplă părere sau impresie.

Rezumând structura tridimensională a evaluării didactice considerăm posibilitatea de a echivala următoarele concepte, des vehiculate:

– Evaluarea – măsurare corespunde în mod esenţial evaluării normative, deoarece rezultatele elevului sunt raportate la o normă, de regulă la rezultatele medii ale unui grup de referinţă (clasa din care elevul evaluat face parte).

– Evaluarea congruentă se înscrie în criteriile evaluării formative, întrucât se estimează convergenţa, apropierea între rezultatele elevului şi cerinţele programei şcolare.

– Evaluarea – judecare este mai curând o evaluare de progres, deoarece ia în seamă dinamica prestaţiei elevului într-un timp dat.

Fireşte, cele trei dimensiuni ale evaluării precum şi corelatele lor sunt complementare dar şi sincrone, ele pot coexista în acelaşi act evaluativ.

Pornind de la structura clasică a procesului evaluativ şi de la noile achiziţii ale domeniului, N.C. Stan (2000) propune un model secvenţial, asupra acestui demers, ca în figura de mai jos.

Faţă de modelul clasic al evaluării, care pune în corespondenţă doar măsurarea şi aprecierea, analiza secvenţială aspiră să acopere toate componentele prezente: verificarea, măsurarea, semnificarea şi argumentarea.

Această abordare este deschisă de noile dezvoltări în domeniu, de apariţia unei ramuri a didacticii, Docimilogia didactică, disciplină care asumă drept obiect de cercetare verificarea, evaluarea şi notarea rezultatelor şcolare.