Factori responsabili de realizarea educației

1. Educația informală

Educația este un proces continuu care se desfășoara pe tot parcursul vietii sub diferite forme influențând dezvoltarea intelectuală a individului. În strânsă legatură cu ideea potrivit căreia educația școlară trebuie privită din perspectiva unei educații permanente s-au conturat conceptele de educație formală (instituționalizată), educație nonformală (extrașcolară) și educație informală (difuză).

Educatia informală include totalitatea informațiilor neintenționate, difuze, eterogene, voluminoase- sub aspect cantitativ- cu care este confruntat individul în viața de zi cu zi și care nu sunt selectate, organizate și prelucrate în scop pedagogic. Este procesul care durează o viață, prin care fiecare persoană dobandește cunoștințe îndemânari, aptitudini și întelege din experiențele zilnice.

Educația informală precede și depașește ca durată, conținut și modalități de insinuare practicile educației formale. În educația informală importante sunt încercările și trăirile existențiale, care, cumulate și selectate pot încuraja apariția unor raporturi noi, din ce în ce mai eficiente cu realiatea înconjurătoare. În context informal de educație, inițiativa învățării revine individului; educația este voluntară iar grilele de evaluare sunt altele decât în educația formală.

Educația informală furnizează:

- Momentul declanșării unui interes de cunoaștere pentru subiect

- Posibilitatea trecerii de la un interes circumstanțial la o integrare mai cuprinzătoare;

- Posibilitatea unei explorări personale, fără obligații sau prescripții ferme

- O marjă de libertate de acțiune pentru elaborarea unui proiect personal

- Posibilitatea de a gestiona propriul proces de formare

Există mai multe circumstanțe de formare și de informare a copiilor și a tinerilor. Acțiunile acestor medii trebuie să se conjuge pentru a modela adecvat comportamente și cunoștințe în acord cu marile idealuri ale epocii.

Problemetica educației a fost abordată prin prisma relației dintre profesor și elev. Acțiunile educative nu îi vizează însă numai pe elevi și tineri ci și pe adulți care sunt puși în situația de a învața necontenit. Dinamismul vieții sociale face ca la structurarea trăsăturilor de personalitate ale copiilor și tinerilor să contribuie o multitudine de factori cu influențe specifice: familia, școala, organizațiile, mediul socio-cultural, mass-media- care se constituie în factori educogeni.

Cele mai semnificative mesaje informale sunt cele emise de mass-media. Pentru ca o informație obținută prin mass-media să devină funcțională, adica o cunoștință ea trebuie integrată în sistemul de reprezentări si cunoștințe achiziționate anterior.

2. 2. Factorii care influențează educația informală

Educatia constituie o forma organizata si sistematica de influentare. Ea este parte integrantă a mediului social-cultural si orientează procesul formării omului asigurând o corelație și unitate între om și mediu.

Educația este însăși motorul dezvoltării. Ea este cea care dă o formă proprie și structurează ceea ce copilul a dobândit nativ sau prin experiență nemijlocită cu mediul din jurul său. Educația este un proces deliberat de dezvoltare a capacității native ale indivizilor și de înzestrare cu valori, comportamente, cunostințe utile pentru integrarea în societate. Este o activitate creatoare, de construcție a ființei umane, este un proces evolutiv.

2.1. Familia

Primul factor care formează persoana într-o perspectivă multidirecţională este familia. Aceasta are menirea de a-l introduce pe copil în valorile grupului de referinţă, dar şi de formare a primelor conduite sau de interiorizare a unor stări de spirit elementare. Familia constituie mediul cel mai natural cu putinţă şi care exercită o influenţă imensă, de multe ori în mod implicit, ascuns, indirect. Să remarcăm faptul că familia îl inserează pe copil în civilizație mai mult prin latura expresivă, stric exemplificativă, și mai puțin prin latura teoretică, reflectată. Familia trebuie mai mult să formeze decât să informeze.

Copilul preia din mediul apropiat, familial primele impresii, își formează conduite prin mimetism si contagiune directa. Copii vor face sau vor crede precum parinții, imitând comportamentele acestora. Vom sublinia faptul că la ora actuală multe familii au nevoie de o educație solidă, dată fiind starea precară din punct de vedere material și spiritual.

Familia reprezintă primul loc unde începe educaţia. În familie, copilul începe să-şi formeze vocabularul şi modul de a se comporta cu cei din apropierea sa, aici învaţă acele expresii şi moduri de manifestare care îi vor servi în educaţia ulterioară sau dimpotrivă, acelea de care va putea scăpa cu greu sau deloc. Copiii fiind foarte receptivi la tot ce văd şi ce aud, familia trebuie să fie foarte atentă cum se manifestă în prezenţa lor.

Calitatea educaţiei primite în familie – acei,, şapte ani de casă”- depinde îndeosebi de nivelul educaţiei al părinţilor şi al celorlalţi membri ai familiei ce vin în contact cu copilul, în special sub aspect moral, comportamental. Atunci când copilul aude că se înjură, va înjura şi el, dacă vede că se fură , va fura şi el, dacă vede că se minte, va minţi şi el ; dacă cei din jur se poartă respectuos, tot aşa va face şi el.

Până la trei ani copilul învaţă ,, ce este bine ” şi ,, ce este rău ”, dar aceasta o face în mare parte prin imitaţie ( reproduce comportamente ale adultului ). De foarte multe ori la această vârstă pot apărea manifestări de încăpăţânare şi protest, adultul prin tactul lui poate influenţa conduita copilului. Mai târziu, în perioada preşcolară ( 3-6 ani ) , evoluţia fiinţei umane, prin multiplicarea relaţiilor ei cu adulţii, necesită modelarea personalităţii. La această vârstă copilul este mai impulsiv, capabil de emoţii şi sentimente, deseori îşi manifestă dorinţa în contradicţie cu posibilităţile sale şi cu cerinţele adulţilor. Nu trebuie uitat că acum copiii îşi pot însuşi noţiunile de adevăr, dreptate, dragoste de neam, dragoste de aproape, credinţă, încrederea în sine, etc.