Învățământul românesc vs învățământul european

Nu este pentru nimeni un secret faptul ca in acest moment Romania este in deriva. Economica, sociala, politica si altele. Mergem intr-o directie pe care doar o banuim. Oamenii sunt deziluzionati, isi parasesc tara, arunca vina saraciei pe guvern, hotie, comunism, comunitatea europeana si orice altceva ii face sa se simta bine.

Ce ar fi daca starea de fapt din acest moment este cauzata de un factor ceva mai putin vizibil, un factor ce actioneaza de ceva timp si isi va arata efectele pentru multi ani de acum incolo: sistemul de invatamant.

Multi dintre noi ne-am nascut si am crescut in acest sistem educativ. Lipsiti de alternative am acceptat orbeste ce ni s-a spus in dulcele stil leninist: “Invatati, invatati, invatati.” Ce si de ce nu ni s-a spus. De la inceputul scolii generale pana in primul an de facultate am inotat intr-o masa de informatie majoritar nefolositoare.

Un sistem de învăţământ performant este cel care asigură egalitatea de şanse în învăţământul obligatoriu şi care promovează excelenţa în învăţământul superior. Învăţământul românesc este însă departe de a asigura toate aceste lucruri.

În ceea ce priveşte universităţile româneşti, nu avem niciuna în topul celor mai performate din lume, iar dacă ar exista un "Top 1000", probabil că nu ne-am regăsi nici acolo. Mai grav este faptul că în prezent aproximativ 24 la sută dintre elevi părăsesc prematur sistemul de învăţământ şi abia 20 la sută dintre cei care reuşesc să termine liceul sunt absolvenţi ai unei universităţi, în condiţiile în care sistemul educaţional ar trebui să asigure educarea maselor, nu doar educarea unui procent mic. Toate aceste probleme au fost evidenţiate la un seminar ce a avut loc la Braşov şi la care au participat rectori, profesori universitari şi eurodeputaţi. Scopul a fost găsirea unor soluţii pentru a accelera reforma în învăţământul românesc.

Prezent la seminar, vicepreşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniul educaţiei şi cercetării din România, Petru Daniel Funeriu, a prezentat câteva soluţii pentru revigorarea educaţiei, nu înainte însă de a-i pune diagnosticul actualului sistem: "ineficient, irelevant, inechitabil şi de slabă calitate". Însă, conform afirmatiei lui Funeriu, primul pas a fost făcut: elaborarea Pactului pentru Educaţie. Urmează elaborarea unei strategii pentru Educaţie şi introducerea legislaţiei (pachetul de legi asumat politic de către toţi). Însă partea cea mai dificilă este implementarea acestora, conform vicepreşedintelui comisiei prezidenţiale. Printre cele mai importante măsuri amintite de către Funeriu ce stau la baza reformării educaţiei se află organizarea ciclului de învăţământ, precum şi implementarea unui curriculum flexibil şi centrat pe competenţele necesare dezvoltării personale şi economiei cunoaşterii. Pentru universităţi, soluţiile ar putea fi diferenţierea acestora şi centrarea resurselor cât şi modernizarea managementului şi conducerii universităţilor (aceasta fiind partea cea mai dificilă). "Suntem în faza în care transmitem informaţia cu creta pe tablă. O reformă se poate face doar cu resure umane," a afimat şi preşedintele Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior, Ioan Dumitrache. Acesta a subliniat, de asemenea, necesitatea înfiinţării unor institute de cercetare în cadrul universităţilor, dat fiind faptul că 80 la sută din cercetarea fundamentală se realizează chiar în universităţi.

Astfel, sistemul de invatamant romanesc devine neadaptat la realitatile actuale. Inginerii invata dupa manuale editate acum 30 de ani, cei de la Facultatea de Finante / Banci termina 4 ani de studii superioare fara sa stie cum se completeaza o factura fiscala. Absenta nejustificata de experiente practice in toate institutiile de invatamant superior face ca ruptura dintre teorie si viitorul job sa fie colosala.

Europa are un model de succes pe care ţări cu tradiţie au început să-l copieze.

Decenii la rând, ţări precum Germania, Anglia, Franţa au fost convinse că sunt imbatabile la capitolul învăţământ. Acum câţiva ani au suferit însă un şoc. La două evaluări internaţionale, pe primul loc a ieşit Finlanda.

De atunci, toate ţările lumii încearcă să fure câte ceva din şcoala finlandeză pentru a-şi perfecţiona învăţământul. Sistemul este atât de performant, încât în Germania, spre exemplu, se scriu 300 de articole de ziar pe an despre el.

Pe la mijlocul secolului 19, filosoful finlandez Johan Vilhelm Snellman mobiliza masele în jurul ideii că numai educaţia poate duce la bunăstare şi punea bazele a ceea ce avea să devină cel mai performant sistem educaţional din Europa. Ideile acestuia au prins rapid şi populaţia finlandeză a început să investească, mai întâi efort şi apoi bani în educaţie.

Primul lucru care s-a decis a fost ca şcoala elementară să fie formată din nouă clase. De la nord la sud, Finlanda a început să se umple de şcoli. Educaţi, oamenii din zonele preponderent agrare, dar şi cei din îngheţata Laponie n-au mai migrat spre oraşe, ci au rămas să contribuie la prosperitatea zonei. S-a ajuns la concluzia că e nevoie de profesori şcoliţi la cel mai înalt nivel. Astfel, legea impune fiecărui cadru didactic să aibă la bază cinci ani de facultate şi un master în pedagogie.

Învăţământului îi revine un procent de 14% din bugetul de stat. Bani în care intră transportul elevilor, prânzul zilnic servit în şcoli şi, pentru primii nouă ani de şcoală, tot ce înseamnă rechizite de la radieră până la manuale. Aşa că Finlanda nu are învăţământ particular la nici un nivel.

Unul dintre punctele forte ale reformei finlandeze a fost facultatea destinată profesorilor. Specialiştii au înţeles că fără cadre didactice foarte bine pregătite, mai ales în psihologie şi pedagogie, elevii nu vor fi nici motivaţi, nici încântaţi să vină la şcoală. În plus, un profesor pregătit la o universitate specială asigură un învăţământ de vârf şi în centrul capitalei, şi la marginea ţării. Şansele perfect egale, oferite elevilor, este ideea care a stat la baza reformei finlandeze.

În fiecare an, dintr-o mie de candidaţi, doar o sută de tineri sunt admişi în facultatea care pregăteşte profesori. Unii dintre ei sunt la a doua sau a treia încercare.