Jocul Didactic

1.Direcţii de evoluţie a învăţământului matematic în ciclul primar

În contextul preocupărilor permanente pentru modernizarea învăţămîntului, pentru racordarea lui la cerinţele societăţii contemporane şi viitoare, matematicii îi revine,în continuare, un rol esenţial în formarea şi dezvoltarea intelectuală a elevului, preluându-se întreaga bază de date din domeniu, atât din punct de vedere al conţinutului, cât şi al experienţei metodice.

Experienţele făcute în ţara noastră de o serie de cercetători , metodişti şi pedagogi au condus la conturarea unui sistem modern de predare-învăţare a matematicii în ciclul primar, care ţine seama de particularităţile logice ale ştiinţei matematicii, cât şi de particularităţile psihologice privind actul învăţării la copiii de vârstă şcolară mică.

Şi pe plan mondial au existat şi există preocupări majore în acest sens. Putem evidenţia pe J. Piaget în conceptul de număr natural, pe Z. T. Dienes care a venit cu jocurile logice de construcţii bazate pe formă (patru valori:cerc, pătrat, dreptunghi, triunghi), culoare (trei valori:albastru, roşu, galben), mărime(două valori:mare, mic),grosime(două valori:gros, subţire). Importante sunt, de asemenea, şi cercetările experimentale care s-au bazat pe fundamentare teoretică şi care au căpătat o largă răspândire.

Direcţiile de evoluţie a învăţământului matematic în ciclul primar sunt următoarele:

-conştientizarea obiectelor formative, creşterea ponderii formativului în întreaga activitate, având ca vector o didactică a intelectului;

-apropierea matematicii şcolare de matematica- ştiinţă contemporană, în sensul reducerii decalajului dintre acestea;

-învăţarea structurată, modulară a conţinuturilor, ce permite extrapolări în concentre numerice succesive, în reducerea timpului destinat formării unor deprinderi calculatorii;

-accentuarea caracterului interdisciplinar al cunoştinţelor şi priceperilor matematice, precum şi o mai evidentă conectare la cotidian, la realitatea înconjurătoare;

-dobândirea unor strategii de rezolvare a problemelor (nu numai probleme cu soluţie unică, ci şi probleme cu mai multe soluţii sau probleme fără soluţie, apariţia unor probleme cu răspuns non-cantitativ), cu extensia activităţilor suplimentare şi a compunerii de probleme.

Toate acestea se înscriu în formula idealului pedagogic al învăţământului românesc: formarea personalităţii deschise, adaptabilă la schimbări de tip inovator.

2.Motivarea învăţării matematicii

Un rol deosebit îl are matematica în dezvoltarea intelectuală a elevului, în dezvoltarea gândirii logice, adică a unei gândiri consecvente, clare şi precise.

Învăţând corect matematica, elevii îşi formează deprinderea de concentrare a atenţiei asupra celor studiate, să observe diferite fapte şi relaţii, să le compare şi să le confrunte unele cu altele. Rezolvarea problemelor este forma primară a muncii creatoare de studiu a copilului. În acest context, ca în orice activitate creatoare, imaginaţia joacă un rol deosebit. Rezolvarea unei probleme constituie un rezultat al activităţii comune în gândire şi imaginaţie. Deci, dacă această rezolvare contribuie la dezvoltarea gândirii elevilor, în aceeaşi măsură contribuie la dezvoltarea imaginaţiei creatoare, care constituie o componentă însoţitoare a acesteia.

Prin matematică găsim un bun prilej pentru a forma la elevi deprinderi folositoare: punctualitate, exactitate, autoverificare, justificare şi motivare. Ei reuşesc să remarce în obiectul observat elemente de asemănare şi deosebire, să separe însuşirile esenţiale şi permanente de cele întâmplătoare, să facă o conexiune între însuşirile esenţiale şi cele permanente într-o noţiune.

În acest proces extrem de important al abstractizării şi generalizării, se dezvoltă la elevi o gândire abstractă, logică şi sănătoasă. O dată cu gândirea se dezvoltă şi limbajul elevului, în mod deosebit în acest cadru, cel matematic, căruia îi este caracteristic laconismul, precizia şi claritatea.

S-a crezut greşit la un moment dat că apariţia calculatorului va restrânge sfera utilizării matematicii prin extinderea „tiparelor” şi „reţetelor”. În realitate, calculatoarele au făcut să crească nevoia de matematică şi, în mod obligatoriu, de însuşire corectă a aritmeticii care constituie ABC-ul acesteia. Este cert că matematica trebuie prezentată la standardele de rigoare şi supleţe ale epocii actuale, permiţând expunerea unor idei profunde, modelatoare ale realităţii fizice, comunicabile elevilor în condiţii de accesibilitate. Iar pentru ca matematica să fie o certitudine, în realizarea căreia cadrul didactic are un rol hotărâtor.