Jocul didactic - modalitate de învățare și educare

JOCUL DIDACTIC

MODALITATE DE INVĂŢARE ŞI EDUCARE

A se juca şi a învăţa sunt activităţi care se îmbină perfect. Ideea folosirii jocului în ativităţile educative nu este nouă. Şi Platon în Republica recomanda: “ Faceţi în aşa fel încât copiii să se instruiască jucându-se. Veţi avea prilejul de a cunoaşte înclinaţiile fiecăruia.”

Învăţarea este o activitate serioasă ce solicită efort voluntar pentru punerea în acţiune a disponibilităţilor psihicului .Efortul este mai uşor declanşat şi susţinut mai eficient când se folosesc resursele jocului, când între joc şi învăţare se întind punţi de legătură.

Cercetătorii au demonstrat că jocul copilului este esnţial pentru dezvoltarea personalităţii lui, şi că prin joc se dezvoltă capacităţile şi competenţele de bază.Scopul jocului este acţiunea însăşi, capabilă de a satisface imediat dorinţele sau aspiraţiile copilului.Prin atingerea scopului, se restabileşte echilibrul vieţii psihice.

Importanţa locului pe care-l ocupă jocul în viaţa copilului este dată de faptul că jocul satisface dorinţa firească de manifestare, de acţiune şi de afirmare a independenţei copilului.Prin joc copilul ajunge să cunoască realitatea sociala, deprinde modele de conduita şi reflecta la comportamentul propriu şi al celorlalţi

Odată cu împlinirea vârstei de 6ani , în viaţa copilului începe procesul de integrare în viaţa şcolară, ca o necesitate obiectivă determinată de cerinţele instruirii şi dezvoltării sale multilaterale.

De la această vârstă, o bună parte din timp este rezervata scolii si activitatii de invatare,care devine o preocupare majora.

In programul zilnic al elevului intervin schimbări impuse de ponderea pe care o are acum şcoala, schimbări care nu diminuează însă dorinţa lui de joc, jocul rămânâd o problemă majoră în prioada copilăriei.

Ştim că jocul didactic reprezintă o metodă de învăţare în care predomină acţiunea didactică simulată.Această acţiune valorifică la nivelul instrucţiei finălităţile adaptive de tip recreativ proprii activităţii umane, în general ,în anumite momente ale evoluţiei sale ontogenice, în mod special.

Psihologia jocului evidenţiază importanţa activării acestei metode mai ales în învăţământul preşcolar şi primar.Analiza sa permite cadrului didactic valorificarea principalelor cinci direcţii de dezvoltare,orientate astfel :

“-de la grupurile mici spre grupurile tot mai numeroase ;

-de la grupurile instabile spre grupurile tot mai stabile ;

-de la jocurile fară subiect spre cele cu subiect ;

-de la şirul de episoade nelegate între ele spre jocul cu subiect şi cu desfăşurare sistematică ;

-de la reflectarea vieţii personale şi a ambianţei apropiate,la reflectarea evenimentelor vieţii sociale”(Elkonin).

Această metodă dinamizează acţiunea didactică prin intermediul motivaţiilor ludice care sunt subordonate scopului activităţii de predare-invatare-evaluare într-o perspectivă pronunţat formativă.

Clasificarea jocurilor didactice

Modalităţile de realizare angajează urmatoarele criterii pedagogice de clasificare a jocurilor didactice.

-după obiectivele prioritare: jocuri senzoriale (auditive, vizuale,motorii, tactile ), jocuri de observare, jocuri de dezvoltare a limbajului,jocuri de stimulare a cunoaşterii interactive ;

- după conţinutul instruirii : jocuri matematice, jocuri muzicale,jocuri sportive, jocuri literare/ lingvistice ;

- după formă de exprimare : jocuri simbolice, jocuri de orientare, jocuri de sensibilizare, jocuri conceptuale, jocuri-ghicitori,jocuri de cuvinte încrucişate ;

- după resursele folosite :jocuri materiale, jocuri orale, jocuri pe bază de întrebări,jocuri pe bază de fişe individuale, jocuri pe calculator ;

- după regulile instituite : jocuri cu reguli transmise prin tradiţie,jocuri cu reguli inventate,jocuri spontane,jocuri protocolare ;

- după competenţele psihologice stimulate : jocuri de mişcare, jocuri de observaţie, jocuri de imaginaţie,jocuri de atenţie, jocuri de memorie, jocuri de gândire, jocuri de limbaj, jocuri de creaţie.