Metode Didactice

Metode didactice

Expunerea didactică reprezintă o direcţie simplă, rapidă, de transmitere a unor informaţii noi. Este o metodă practică şi funcţională de predare, prin care elevii pe cale directă observă, ţinta finală, spre care tinde profesorul. Minusul acestei metode este lipsa spiritului critic şi pasivitate din partea elevilor, superficialitate în învăţare, din cauza informaţiilor brute, care sunt recepţionate de către elevi. în această situaţie, feedback-ul este mic, iar legătura dintre elev şi profesor este unidirecţională, profesorii fiind cei activi, iar elevii cei pasivi. Expunerea didactică este utilizată în cazuri didactice corespunzătoare, şi poate fi înviorată prin utilizarea metodelor euristice: întrebări, luare de poziţii, situaţii-problemă, discriminări valorice.

Metoda jocului de rol. În cadrul acestei metode didactice profesorul prezintă o situaţie problematică corelată cu materia studiată. În situaţia respectivă există anumite roluri pe care cursanţii trebuie să le interpreteze. Profesorul prezintă global situaţia şi fiecare rol în parte, apoi instruieşte participanţii pentru a reuşi să se integreze în roluri.

Aceste roluri pot fi prestabilite şi trebuie interpretate ca atare sau pot fi doar semistructurate, lăsând liberă creativitatea cursanţilor (exemplu: „Dvs. sunteţi membrii unei familii cu un elev – problemă. Dvs. Sunteţi dirigintele clasei în care învaţă elevul. Nu sunteţi de acord cu...”). Aici nu persoana celui care joacă este pe primul plan, aşa cum se întâmplă într-o scenetă artistică, ci atitudinea manifestată în contextul rolului respectiv.

Participanţii trebuie să concretizeze situaţia – problemă, fiecare din perspectiva rolului primit. În afara participanţilor mai sunt şi câţiva observatori. Ei privesc evoluţia participanţilor şi la sfârşit comentează împreună cu participanţii atitudinile şi prestaţia fiecăruia. Observatorii oferă date importante pentru dezbaterea finală. Comentariile finale sunt foarte importante deoarece aduc clarificări subiectului dezbătut.

Utilitate: Există trei situaţii care se pretează la jocul de rol:

- ca demonstraţie, pentru a-i introduce pe cursanţi într-o anumită problemă (utilizat la începutul lecţiei),

- ca ilustrare a unei situaţii veridice (de exemplu se poate arăta cum se termină un eveniment),

- ca metodă de antrenament pentru exersarea abilităţilor sociale (de exemplu pregătirea personală pentru a vorbi în faţa unui public.)

Eficacitate: jocul de rol este util fiindcă absolut toţi studenţii participă, fie direct, fie ca observatori. Se stimulează astfel activismul cursanţilor. Aceştia au ocazia să experimenteze situaţii noi, pe care nu le-au trăit în viaţa reală, să-şi îmbogăţească paleta de cunoştinţe, atitudini şi reacţii fără să fie penalizaţi dacă greşesc, dimpotrivă, fiind ajutaţi de colegi lor să depăşească dificultăţile întâlnite prin sugestiile

Psihologia educaţiei – teorie şi aplicaţii şi feed-back–ul primit în cadrul discuţiei finale. Este o metodă agreabilă, acceptată uşor de participanţi, stimulează implicarea şi oferă informaţii într-o modalitate nouă şi atrăgătoare. Astfel se creează şi o atmosferă destinsă în cadrul orei de curs sau seminar.

Metoda jocului de rol cuprinde patru etape:

- organizarea jocului,

- instruirea participanţilor,

- jocul propriu – zis,

- discuţia ulterioară.

Metoda ciorchinelui constă în exprimarea grafică a conexiunilor dintre idei, o modalitate de a realiza asociaţii noi de idei sau de a releva noi sensuri ale ideilor.

Realizarea unui ciorchine presupune parcurgerea câtorva paşi:

- se scrie o noţiune sau o propoziţie-nucleu în mijlocul tablei sau al paginii,

- se notează toate cuvintele sau sintagmele care ne vin în minte în legătură cu nucleul scris anterior,

- se leagă ideile sau propoziţiile găsite ulterior de nucleul pe care l-am scris la început cu ajutorul unor linii care exprimă grafic conexiunile dintre idei (conexiuni despre care credem sau ştim cu siguranţă că există),

- se scriu toate ideile pe care le avem în legătură cu tema/problema propusă până la expirarea timpului alocat acestui exerciţiu sau până când epuizăm toate ideile care se corelează cu tema propusă.