Paralelism între Comunicarea Umană și Comunicarea Didactică din Învățământul Românesc

PARALELISM ÎNTRE COMUNICAREA UMANĂ ŞI COMUNICAREA DIDACTICĂ DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL ROMÂNESC

1.Comunicarea umană

Conform afirmaţiei lui Adler ,,omul este o fiinţă socială, iar el devine om doar prin procesul de socializare care-l ridică pe individ din starea sa biologică la rangul de candidat la umanitate,, Omul trăieşte şi se dezvoltă în societate, iar societatea, îl influenţează sau îşi lasă o amprentă definitorie asupra acestuia. În funcţie de specificul şi de nevoile sociale fiecare societate îşi formează proprii ei indivizi. Umanizarea individului se realizeză doar prin interacţiune umană cu ajutorul limbajului. Aşa după cum afirma Mead, principiul vieţii sociale este comunicarea, ceea ce înseamnă că însăşi viaţa socială se constituie şi se structurează prin intermediul limbajului natural, comun, utilizat în viaţa cotidiană.

Etimologic, sensul de bază pare a fi dat de latinescul comunicare, termen ce se referă la ‘acţiunea de a pune în comun lucruri, indiferent de natura lor‘.

Comunicarea este un proces social prin care oamenii se înţeleg pe baza vehicularii unei informaţii (mesaj) prin intermediul limbii, mimicii, gesturilor sau a altor sisteme de semnalizare si tehnice (Schaub, Zenke, Dictionar de pedagogie, 2001). Prin procesul de comunicare încercăm să convingem, să explicăm, să influenţăm, să educăm, să informăm sau să îndeplinim orice alt obiectiv.

Astfel zis putem să definim conceptul de comunicare ca fiind "ansamblul proceselor fizice şi psihologice ,prin care se efectuează operaţia punerii în relaţie cu una sau mai multe persoane în vederea atingerii unor obiective" ( Şoitu, L., 1979, p.103). Un proces prin care un individ transmite stimuli cu scopul de a schimba comportamentul altor indivizi. În cazul nostru ,scopul este umanizarea omului de către om. Comunicarea este un proces relaţional, în cadrul caruia doi sau mai multi interlocutori fac schimb de informaţii, se înţeleg şi se influenţează între ei. A comunica reprezintă, deci nu doar un schimb de informaţii, ci şi o interacţiune continuă, modelul interactiv, în care fiecare partener are un dublu statut de emiţător şi receptor, fiind mult mai complet.Comunicarea reprezintă procesul prin care un emiţător transmite un mesaj sub forma unui cod prin intermediul unui canal către un receptor.

Trebuie să ştim cu toţii că a comunica eficient înseamnă a influenţa gândirea, simţirea şi comportamentul, iar competenţa comunicaţională poate fi influenţată de; experienţa relaţionării umane;cunoaşterea particularităţilor psihologice individuale;însuşirea particularităţilor culturii partenerului de dialog; capacitatea de a sesiza şi descifra mesajele non-verbale.

2. Comunicarea didactică

Extinzând lucrurile, comunicarea contribuie la formarea si cristalizarea comunitãţii ca mediu mai larg care intervine într-o manierã favorabilã la stimularea învãţãrii si a unei activitãti didactice de calitate. Este important de subliniat faptul cã institutia de învãtãmânt constituie locul unde se învatã comunicarea, unde se deprinde si se perfectioneazã comunicarea, unde se elaboreazãcomunicarea, unde se educã (cultivã) comunicarea. Aici, comunicarea are semnificatia unei valori umane si sociale, motiv pentru care educarea comunicãrii constituie un scop în sine, un obiectiv major al învãtãmântului.