Relațiile școală - comunitate, indicator al calității managementului performant

I. STADIUL PROBLEMEI IN LITERATURA DE SPECIALITATE

1. Managementul calităţii pe plan internaţional

În anii '50 şi începutul anilor '60, Ministerul Apărării din Marea Britanie a avut mai multe probleme legate de echipamentele aprovizionate. Dorind ca echipamentele să fie cât mai fiabile, Ministerul Apărării a introdus sub denumirea de Standardele Apărării o serie de proceduri de calitate (norme documentate) obligatorii pentru proiectanţii, producătorii şi furnizorii de echipamente militare. În 1970, Standardele Apărării au fost incluse în standardele AQAP. Aceste standarde erau respectate de furnizorii de echipamente militate pentru ţările NATO. În 1979, ca urmare a necesităţii de a introduce un standard prin care şi furnizorii din alte industrii să poată să fie controlaţi, a apărut standardul BS 5750 (având ca sursa standardele AQAP). În 1987, datorită cererii privind confirmarea nivelului de calitate oferit de o organizaţie, la nivel internaţional a fost elaborată, de către Organizaţia Internaţională pentru Standardizare (ISO), familia de standarde ISO 9000 (având ca sursă BS 5750). Nivelul culturii calităţii variază de la o ţară la alta, aprecierea fiind făcută în funcţie de o serie de indicatori sintetici:

- gradul de dezvoltare al certificării sistemelor calităţii

(ISO 9001/2000 şi QS 9000, TL 9000);

- existenţa şi gradul de dezvoltare a Modelor de EXCELENŢĂ pentru premiile naţionale/regionale ale calităţii (JURAN - România, Malcolm Baldridge Award - SUA, EFQM - Uniunea Europeana, Deming - Japonia);

- existenţa şi gradul de dezvoltare al organizaţiilor din domeniul calităţii (certificatori, consultanţi, formatori);

- numărul revistelor şi conferinţelor de specialitate;

- existenţa şi influenţa mişcărilor de protecţia consumatorilor, cu rol în educarea consumatorilor şi utilizatorilor de bunuri şi servicii în spiritul orientării spre calitate.

2. Managementul calităţii totale în învăţământ

Managementul calitatii totale in invatamant este o strategie organizationala fundamentata pe ideea ca performanta in atingerea unei calitati superioare a procesului instructiv – educativ este realizata doar prin implicarea cu perseverenta a tuturor actantilor educationali in procesul de imbunatatire permanenta a sistemului. Obiectivul este cresterea eficientei si eficacitatii in satisfacerea nevoilor de educatie ale elevilor si ale societatii in ansamblul ei.

Conceptul de mangement al calitatii totale (Total Quality Management - TQM) a fost propus, la inceputul deceniului 5, al scolului trecut, de catre dr.Edwards Deming dar utilizarea lui a inceput in anul 1985 si presupune:

- Concentrarea pe procesul de formare permanenta, astfel incat rezultatele acesteia sa fie vizibile, repetabile si masurabile;

- Concentrarea pe analizarea si eliminarea factorilor perturbatori ai procesului instructiv – educativ(absenteism, abandon, delincventa juvenila);

- Examinarea modului prin care elevii beneficiaza de calitatea actului didactic in scopul crearii de competente;

- Extinderea preocuparilor manageriale dincolo de educatia institutionalizata, spre educatia nonformala si informala.

Elementele definitorii pentru Managementul Calitatii Totale sunt:”imbunatatire permanenta la nivelul intregii organizatii scolare” iar toate procesele implicate trebuie sa vizeze realizarea feedback-ului. Calitatea se produce se genereaza permanent, se masoara si se imbunatateste continuu, iar organizatia furnizoare de educatie trebuie sa asigure calitatea, sa implementeze propriul sistem de mangement si de asigurare a calitatii, sa se autoevalueze continuu si sa propuna masuri ameliorative. Scoala este responsabila de asigurarea interna a calitatii, dar calitatea se asigura prin dialog si pe baza de parteneriat cu toti actorii implicati.

În cadrul învăţământului preuniversitar agenda managerială pentru asigurarea calităţii este structurată pe 3 domenii fundamentale.