Stadiile dezvoltării psihice

Am arătat că dezvoltarea psihică se realizează în stadii, fiecare caracterizându-se printr-o configuraţie proprie de procese şi însuşiri psihice. Din punct de vedere pedagogic cele două aspecte au semnificaţii diferite. Aspectul interstadial sau trecerea de la un stadiu la altul evidenţiază saltul ce s-a produs pe linia relaţiilor interfuncţionale dintre diferite componente psihice, iar aspectul intrastadial scoate în evidenţă relaţiile care se stabilesc între aceste componente în interiorul stadiului respectiv. Profilul psihologic individual include totalitatea trăsăturilor şi caracteristicilor proprii fiecărui individ, prin care se diferenţiază de ceilalţi indivizi în cadrul aceleiaşi vârste.

Esenţial pentru dezvoltarea ontogenetică nu este atât succesiunea formelor inteligenţei, condiţionată de factori biologici sau sociali, cât faptul că ea este un proces psihohiologic de echilibrare care tinde „spre o generalitate din ce în ce mai înaltă şi spre un echilibru din ce în ce mai stabil" (F. Longeat, 1969, p. 11).

In funcţie de activitatea dominantă, de trăsăturile diferitelor componente psihice şi de structura de ansamblu,, fiecărui stadiu îi corespunde o perioadă determinată din viaţa copilului. Vom putea delimita astfel următoarele perioade:

• perioada sugarului (0-1 an),

• perioada antepreşcolară (1-3 ani)

• perioada preşcolară (3-6-7 ani)

• perioada şcolară (6-7 - 18-19 ani), cu cele trei subperioade:

-vârsta şcolară mică (6-7 - 10-11 ani);

-vârsta şcolară mijlocie (pubertatea, preadolescenta (10-11 -14-15 ani))

-vârsta şcolară mare (adolescenţa (14-15 - 18-19 ani))

PROFILUL PSIHOLOGIC AL PERIOADEI INFANTI LE

(„INFANCY")

-se plasează din punctul de vedere cronologic între 0-3 ani.

-J. Piaget include asceastă perioadă în conceptul de „inteligenţă senzoriomotrică"

Def: inteligenţa senzoriomotorie implică doar o funcţie de adaptare practică, de dobândire a unui succes concret într-o împrejurare dată prin interacţiunea nemijlocită copil-obiect, spre deosebire de gândirea conceptuală care urmăreşte cunoaşterea realităţii prin raportare la normele de adevăr. Asimilările senzoriomotorii vizează un rezultat practic care nu se traduce în reflecţii abstracte.

- dezvoltarea în acest stadiu se bazează pe observaţia ce se obţine cu ajutorul simţurilor şi prin intermediul unor acţiuni sau mişcări motorii ale corpului copilului.

-primele achiziţii sunt reflexele necondiţionate (ex.: sugerea degetului - expresie a lărgirii ariei reflexului suptului, solicită coordonarea mişcărilor braţului şi mâinii cu mişcări ale gurii (J. Piaget, 1965, p. 146)).

- în acest stadiu asistăm la trecerea de la nivelul reflexelor condiţionate ale copilului la declanşarea unor acţiuni senzoriomotorii cu obiectele din anturajul său. De exemplu la vederea unei jucării, apare reacţia de prindere, care apoi se continuă în reacţia de agitare a acelei jucării; la vederea unei persoane se declanşează o reacţie vocală care apoi se prelungeşte într-o reacţie de apropiere etc. Aceste reacţii se repetă ori de câte ori se iveşte situaţia respectivă. Din această cauză ele au fost denumite „reacţii circulare".

- în acelaşi tablou al dezvoltării intelectuale se înscrie şi conduita verbală. Ea debutează cu primele forme ale comunicării nonverbale: diferite expresii ale feţei - surâs, zâmbet, gestica mâinilor etc.

- comunicarea verbală, cu ajutorul limbajului oral, constituie una din cele mai importante achiziţii din această perioadă. în jurul vârstei de doi ani copilul poate folosi curent limbajul ca mijloc de comunicare cu cei din jurul său

- specific pentru acest stadiu este dominanta funcţională ce se exprirnă prin activitatea senzoriomotorie respectiv, prin explorarea corpului şi a spaţiului apropiat.

-ataşamentul de mamă devine dominant.

- exista si forme negative ale afectivităţii (menţionam negativismul primar care uneori îmbracă forme violente de manifestare cum ar fi planete, ţipete etc).

- această perioadă mai este numită şi varsta creşei.

PROFILUL PSIHOLOGIC AL VÂRSTEI PREŞCOLARE

(3-7 ANI)

Trăsăturile principale ale vârstei preşcolare contin trei dimensiuni, considerate ca definitorii pentru circumscrierea profilului psihologic: intelectuală (cognitivă), afectivă şi relaţională.

Din perspectivă intelectuală acest stadiu a fost caracterizat de J. Piaget ca fiind stadiul „preoperaţional" sau al „inteligenţei reprezentative", în sensul interdependenţei ei cu reprezentările, ca imagini cognitive ale realităţii (1965 P- 172)

-la această vârstă procesarea informaţiei se realizează cu ajutorul simbolicii reprezentative sau a gândirii în imagini

-gândirea nu este încă noţională sau logică. Este, cu alte cuvinte, o gândire conceptuală care funcţionează cu ajutorul simbolurilor imagistice

-cu timpul copilul reuşeşte să se detaşeze de propria viziune şi să admită existenţa unor puncte de vedere diferite

- unul din stadiile preoperaţionale numit ,,egocentrism” este preyent pana si in limbajul copilului. Un ex. este atunci cand el vorbeşte cu bucurie despre ceea ce face chiar dacă nimeni nu-l ascultă. Aceasta se poate întâmpla când copilul este singur sau chiar când se află într-un grup de copii, unde fiecare vorbeşte fără a se încropi, de fapt, un dialog sau o conversaţie. J. Piaget numeşte acest lucru „monolog colectiv" (A. Woolfolk, 1990, p. 50).