Unitatea dintre Formele Educației

UNITATEA DINTRE FORMELE EDUCATIEI

la LIMBA SI LITERATURA ROMÂNA

Educatia constituie obiectul de nform al pedagogiei, abordabil din nformative dimensiunii sale functional-structurale ( vezi Pedagogie, Stiintele pedagogice/ educatiei).

Definirea educatiei la nivelul unui concept pedagogic fundamental, presupune stabilirea unor repere metodologice necesare pentru delimitarea functiilor specifice activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii si a structurii specifice de proiectare si de realizare a acesteia.

În aceasta perspectiva, educatia reprezinta activitatea psiho-sociala proiectata la nivelul unor finalitati pedagogice care vizeaza realizarea functiei de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii umane prin intermediul unei actiuni pedagogice structurata la nivelul corelatiei subiect/educator-obiect/educat, desfasurata într-un nfo pedagogic deschis .

Etimologia cuvântului, de origine latina, sugereaza complexitatea fenomenului educatiei la nivelul a trei semnificatii primare:

1. educatio = crestere, hranire, formare;

2. educo-educare= a creste,a hrani, a forma, a instrui;

3. educo-educere= a scoate din(…);a ridica, a înalta.

Cele trei semnificatii reflecta, în mod gradual, perceptia sociala a fenomenului educatiei, operabila din diferite perspective istorice: a. nformative limitata, reductionista = cresterea, cultivarea plantelor;

b. nformative general-umana = “ alimentarea” , formarea omului pentru viata;

c. nformative manageriala moderna = conducerea, dirijarea, orientarea unei activitati.

Dictionarul de pedagogie( 1979, pag. 141-142), dezvolta trei semnificatii secundare, care pot fi valorificate la nivelul unor repere metodologice necesare în analiza fenomenului:

1. educatia ca nform, realizat conform unui model produs de societate;

2. educatia ca nforma, realizat prin dezvoltarea tuturor resurselor interne ale fiintei umane;

3. educatia ca “ansamblu de actiuni”, integrate într-o activitate complexa de formare-dezvoltare a personalitatii.

Aceste trei repere metodologice demonstreaza “ extinderea actuala a notiunii de educatie”, care reprezinta simultan a. o activitate organizata institutional conform unor finalitati pedagogice/orientari valorice;

b. un produs al activitatii, determinabil si adaptabil la cerintele societatii;

c. un nforma, angajat între mai multe fiinte umane, aflate în diferite relatii de comunicare si de “modificare reciproca” ( Mialaret, Gaston, 1933, pag.7-9).

Analiza educatiei, la nivel functional- structural, presupune raportarea la trei repere metodologice: - un reper metodologic, de ordin social, care priveste educatia, în mod special, ca produs;

- un reper metodologic de ordin psihologic, care priveste educatia, în mod special, ca nforma;

- un reper metodologic integrator, de ordin psihosocial, care priveste educatia, în mod special, ca activitate cu o functionalitate si o structura de actiune specifica.

Formele educatiei vizeaza ansamblul actiunilor si al influientelor pedagogice realizate, simultan sau succesiv, la nivel institutional( educatia formala- educatia nonformala) si la nivel noninstitutional( educatia informala).

Clasificarea formelor educatiei poate urma o traiectorie sociala polara, care reflecta gradul de organizare si eficacitate pedagogica angajat, prin modalitati variate:

a. la nivel institutional:educatia formala, educatia nonformala;

b. la nivel noninstitutional: educatia informala.

Educatia formala, dar si educatia nonformala, angajeaza actiuni ( si influiente) pedagogice proiectate si realizate prin intermediul unor institutii sociale, cu intentionalitate formativa explicita.

Educatia informala declanseaza doar anumite influiente pedagogice noninstitutionale, provenite din directia câmpului psiho-social care înconjura actiunile educationale, proiectate si realizate la diferite niveluri institutionalizate, formal sau nonformal.

Interdependenta formelor educatiei asigura cresterea potentialului pedagogic al activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii în nforma individuali si sociali, didactici si extradidactici.

Interpretarile clasice evidentiaza rolul prioritar al educatiei formale care “ ghideaza, completeaza si corecteaza achizitiile obtinute prin intermediul educatiei ocazionale(n.n. informale) si nonformale” , exercitând “ o functie integrativa de sinteza a diferitelor experiente traite”( Cerghit, Ioan, în Curs de pedagogie, coordonatori, Cerghit Ioan, Vlasceanu Lazar, 1988, pag. 29).

Interpretarile moderne evidentiaza posibilitatea preluarii unor prioritati si pe terenul educatiei nonformale care ofera un nfo motivational mai larg si mai deschis procesului de formare-dezvoltare a personalitatii, având o capacitate rapida de receptare a tuturor influientelor pedagogice informale, aflate, astfel, într-o expansiune cantitativa greu controlabila.

Perspectiva institutionalizarii interdependentelor dintre cele trei forme ale educatiei solicita “ o reprezentare holistica”, proiectata circular pe doua nformativ pedagogice( idem, vezi pag. 29,30):