Feed-Back-ul în Comunicare

Introducere:

Interacţiunea umana ,este un proces de dependenta activa,reciproca si fundamentala intre indivizi ,membri unui grup social prin care actele unuia se răsfrâng asupra conduitei celuilalt. Influentandu-se reciproc partenerii isi ajusteaza comportamentele adaptandu-se, percep efectele pe care le exercita asupra celuilalt, considerandu-se implicati in aceasta relatie. Interactiunea este totdeauna mutuala, actiunii unui participant urmandu-i totdeauna un raspuns.

Interactiunea interpersonala este un cadru limitat al interactiunii de grup (in care pot fi incluse interactiunile din cadrul familiei). Toate aceste categorii reprezinta de fapt subdiviziuni ale comunicarii, care constituie obiect de studiu pentru psihologia sociala.

Comunicarea-delimitări conceptuale

Comunicarea este un proces fundamental si indispensabil constituirii unui grup social.

Sunt acceptate numeroase definiţii pentru comunicarea interumana, cea mai comuna o considera ca pe un schimb de informatii intre doi parteneri. Alte definiţii sunt mai restrictive si admit termenul de comunicare numai pentru acea interactiune sociala realizata prin intermediul simbolurilor. Se exclude astfel comunicarea spontana care are la baza mecanisme biologice înnăscute. Toti cercetătorii admit termenul de comunicare daca in urma acestei interactiuni psihosociale se constata o modificare in comportamentul partenerilor.

Comunicarea interumana are doua aspecte, care se întrepătrund reciproc, si anume comunicarea sociala, care este învăţata in cursul interactiunilor sociale si foloseste simbolurile, si comunicarea spontana, care este înnăscuta. biologic determinata si utilizeaza semnele ca mijloc de comunicare.

In acceptia psihosociologiei, comunicarea sociala are semnificatia unui sistem fundamental de schimb de informatii. Împrumutând terminologia tehnica din teoria comunicatiei (tehnica electronica), comunicarea presupune emiterea, transmisia si receptia informatiei. In aceasta forma, comunicarea ar putea fi insa confundata cu transmiterea informatiei. Transferul informatiei se transforma in comunicare doar atunci cand mesajul este inteles de receptor si urmează un răspuns adecvat. Transferul informatiei este o conditie necesara, dar nu suficienta pentru actul comunicarii. Intelegerea mesajului este la fel de importanta ca si transmiterea lui.

Specific comunicarii interumane este capacitatea receptorului de a interpreta informatia si de a formula un raspuns adecvat. Comunicarea este o functie globala, investind cu roluri egale atat emitatorul (sender), cat si receptorul (receiver). Intre cei doi participanti la interactiune exista relatii de interdependenta si corelatie, nemaiputand fi evaluati separat. Este clar ca in comunicarea interumana sunt presupuse cel putin doua persoane.

Pentru ca sistemul comunicarii sa functioneze, ambii parteneri devin succesiv expeditori si destinatari. Cel putin unul dintre ei detine o participare legata de un scop in transmiterea mesajului. Acest scop introduce ideea de necesitate in comunicare, de participare constienta la comunicare. Pentru ca mesajul sa fie inteles, este necesar ca intre cei doi participanti sa existe o comunitate de limbaj si de interese.

Rolurile principale ale feed-back-ului in comunicare este de adaptare si dezvoltare personala

Rolul primordial al feedback-ului in comunicare si relationare este sa produca schimbari pozitive si de durata in comportamentele, atitudinile si ideile noastre.

Indiferent daca este pozitiv sau negativ, feedback-ul trebuie gestionat mereu ca si instrument care ii ajuta pe cei din jur sa se corecteze si sa faca progrese. In cazul in care suntem noi insine destinatari ai feedback-lui, trebuie sa avem aceleasi perceptii si reactii vis-a-vis de acesta – o metoda foarte eficienta si deloc costisitoare de a ne evalua si corecta.

Si, ca orice instrument de comunicare si relationare, feedback-ul este foarte sensibil la contextul in care este oferit si la modalitatea de formulare. Astfel, este de preferat sa nu facem remarci negative in public la adresa persoanei careia dorim sa-i acordam feedback-ul, ci sa abordam subiectul intr-un cadru restrans si securizant. Un alt aspect, de aceasta data obligatoriu, se refera la discutarea comportamentului persoanei versus invalidarea persoanei in ansamblu. De exemplu, vom spune „Modul in care ai rezolvat sarcina X este incorect” si nu „Esti un nepriceput, incompetent, etc...”

Pentru ca feedback-ul sa-si poata indeplini rolurile de adaptare si dezvoltare mentionate, trebuie sa: fie specific si detaliat,cu referire la fapte si comportamente concrete,sublinieze consecintele (neplacute) ale acestor fapte si comportamente ,sugereze (sau sa ofere, daca este cazul) solutii de rezolvare.

In plus, este de dorit ca cel care acorda feedback sa se arate dispus sa ofere suport sau asistenta in valorificarea si aplicarea feedback-ului. Aceasta consolideaza increderea destinatarului feedback-ului si amplifica rolul constructiv al feedback-ului.

Ramon Jacobson precizeaza in cartea sa “Probleme de stilistica” ce presupune procesul de comunicare :un transmitator(emitator,vorbitor),care trimite un mesaj unui destinatar(receptor ,ascultator),mesajul raportandu-se la un context.Mesajul e constituit din elementele unui cod care e necesar sa fie comun celor doi parteneri.aflati in contact.

Comunicarea are mai multe forme ca de exemplu mesaj scris(scrisoare,raport),mesaj oral(dialog) su echipament de comunicatie(mass-media).

MaQuail atrage atentia ca nu orice mesaj sau schimb de mesaje reprezinta comunicarea de aceea e necesar ca interlocutorii(emitator,receptor),indifferent de numarul lor sa sa asculte is sa inteleaga cat mai corect ,cu exactitate mesajul transmis.