Inteligența la delfini

Inteligenţa este facultatea de a descoperi proprietăţile obiectelor şi fenomenelor înconjurătoare, cât şi a relaţiilor dintre acestea, dublată de posibilitatea de a rezolva probleme noi. Inteligenţa unui sistem nu este definită de modul în care este el alcătuit, ci prin modul în care se comportă.

În psihologie, inteligenţa apare atât ca fapt real, cât şi ca unul potenţial, atât ca proces, cât şi ca aptitudine sau capacitate, atât formǎ şi atribut al organizǎrii mintale, cât şi a celei comportamentale (Paul Popescu –Neveanu, Dicţionar de psihologie).

Cercetatorii au ajuns la un moment dat la concluzia ca singura fiinta capabila de inteligenta este omul deoarece este singura care rationeaza. Din nefericire insa in multe momente omul s-a dovedit a nu fi deloc mai presus decat animalele. Desi ,in continuare, cu ingamfare ,pretinde statutul de specie superioara doar pentru ca el a facut cateva realizari stiintifice,facand progrese uriase in a intelege cum functioneaza chimia vietii,se pare ca multe obiecte, utile noua , au fost inspirate din natura. Adevarul este ca multe dintre asteptarile uimitoare ale lumii animale sfideaza intelegerea umana. Candva ne asteptam ca partea elementara a vietii sa fie foarte simpla, insa asteptarile ne-au fost spulberate. Vederea, miscarea si alte functii biologice s-au dovedit a fi surse de inspiratie pentru inventiile omului, cum ar fi camerele de televiziune sau automobilele etc, pe care el le-a considerat sofisticate ,dar natura este mult mai presus, iar complexitatea sistemelor biologice la nivel molecular a paralizat oricare tentative ale stiintei de a le explica originile.

Cu alte cuvinte si omul are o limita, insa natura nu. Ea este un adevarat geniu, in a carei opera ne putem cauta inspiratia. Putem plagia fara rusine ideile sale ,transpunandu-le rudimentar in diverse “smecherii” mecanice. Probabil ati remarcat ca elicopterul seamana cu o libelula, iar arhitectii umani nici nu se pot compara cu termitele deoarece, fata de un musuroi de termite, un zgarie-nori este categoric sub standard, musuroaiele avand pana la 7,5 metri inaltime , iar pentru oameni echivalentul fiind un zgarie-nori inalt de 9, 6 kilometri, adica imposibil. Furnicile rezista de peste 100 de milioane de ani, sunt fiinte sociale, poarta razboaie intre clanuri si chiar si intre cuiburi. Locuiesc in cuiburi foarte asemanatoare oraselor, cu sisteme de ventilatie si de protectie impotriva inundatiilor .Au clase sociale, de la sclavi(capturi de razboi)si lucratori asexuati, pana la ingrijitori, soldati si “furnici de stiinta”(meteorologi si cercetatori) ,au o regina, rolul ei nefiind de conducere. ci de reproducere, fiind mama intregii colonii .Sistemul social este dependent de cuib, isi cultiva hrana(ciuperci), isi fac provizii, dovedindu-se ca fiind constienti de sine si de notiunea de viitor.Sunt adaptabile , iar aria de raspandire este asemanatoare cu cea umana, numarul lor fiind estimat la peste 10 la puterea 15 indivizi. De asemenea, tehnologia cu infrasunete care detecteaza miscarile Pamantului, avertizand asupra activitatii seismice si salvand astfel mii de vieti , este ceva natural pentru elefanti. Desi candva se credea ca au auzul slab,s-a descoperit ca de fapt utilizeaza structuri sonore avansate, care le permit sa comunice prin infrasunete la mari distante, simtindu-le si chiar emitandu-le, astfel ca, pe langa obisnuitele sunete de trompeta perceptibile de catre urechea umana, ei au si un al doilea limbaj secret folosit pentru comunicarea la distanta. In materie de pricepere si ingeniozitate , un pescar nici nu se poate compara cu incredibilul peste-capcana din Hawaii. Acesta, cand vaneaza pestii cu care se hraneste, sta nemiscat, cu exceptia inotatoarei dorsale care, datorita unui desen natural abil, seamana cu un pestisor mic si neajutorat cu gura si ochi, si care devine transparenta, cu exceptia extremitatii superioare ce devine rosie pentru a completa falsa imagine a pestisorului. Pentru pestii din jur, capcana pare o prada usoara, insa in momentul cand a muscat momeala, pradatorul devine el insusi prada. Pe scara evolutiei, pestele-capcana este incredibil de evoluat deoarece acest sofisticat mod de a-si atrage prada este ghidat de un sistem de “programare” extraordinar de complex, care intrece mult cel mai performant program de computer. Din lista celor mai istete animale fac parte si cimpanzeii, ai caror genomi sunt in proportie de 98% identici cu cei umani. Ei creeaza si folosesc unelte, vaneaza in grupuri organizate si starnesc acte de violenta, iar observatiile de teren si experimentale de laborator au aratat ca sunt in stare si sa-si exprime empatia, altruismul si constiinta de sine. Una dintre uimitoarele fiinte mai este virusul. Inafara de cateva date fizice nu se cunosc prea multe, aceasta si din cauza descoperirii tarzii(abia in secolul 19).Nu se poate vorbi despre inteligenta desi, daca inteligenta are la baza capacitatea de adaptare, acesta nu “sta rau” deloc, dimpotriva. Adaptarea prin mutatii este specialitatea lui, ajutat fiind, fireste, de structura simpla si de dimensiuni. Aceasta fiinta ne-a invins ,la propriu, de nenumarate ori, de cele mai multe ori prea rapid pentru noi pentru ca, desi ne credem dominanti, am fost dominati constant de fiinte nevazute cu ochiul liber.Exista chiar unul care ne sfideaza, razand de neputinta noastra.HIV.

Despre inteligenta delfinilor se vorbeste de multa vreme si se pare ca este intr-adevar surprinzatoare. Abilitatile delfinilor de a fi antrenati, memoria si modul de coagulare a sangelui au trezit atentia cercetatorilor. O parte din rezultatele obtinute in urma cercetarilor facute in S.U.A., Rusia si Japonia au fost publicate si au starnit atentia fiziologilor, psihologilor, medicilor si militarilor. Delfinul este considerat un animal foarte inteligent, urmatorul in ordine dupa om. El poate nu numai sa imite semnele facute de oameni dar poate sa le integreze intr-un context mai larg. De exemplu, daca gesturile facute de dresor sugereaza saltul urmat de salut, atunci delfinul intelege ca trebuie sa sara si apoi sa salute publicul. Totusi, desi delfinii par a intelege usor gesturile ei nu par a avea abilitati de a asocia o actiune cu un mesaj simbolic. În general, prin inteligentă întelegem facultatea atribuită în special omului prin intermediul căreia acesta este capabil să înteleagă usor, să sesizeze esentialul, să rezolve situatii sau probleme noi. Putem deci vorbi de o inteligentă a animalelor, cu precădere a delfinilor? Probabil principala argumentatie în sustinerea acestei teorii este mărimea si suprafata complexă a creierului lor. Pentru o greutate corporala egala, creierul delfinului este cu 20% mai mare decat al omului. De acest “surplus” are nevoie deoarece , desi are o vedere slaba, pentru explorarea spatiilor indepartate, s-a dezvoltat un nou mijloc de detectie: radarul(ecolocatia). In apa sunetul se propaga de 5 ori mai rapid decat in aer, lucru ce face ca excitatiile sonore sau ultrasonore sa fie detectate foarte rapid. Vibratiile se transmit in mediu de deasupra regiunii capului, imprastiindu-se pe o raza de mai multi km. Daca in drumul lor se intalnesc cu vreun obiect, undele sonore se intorc la delfin. Acest sistem de ecolocatie nu este inca bine cunoscut de om, el fiind de o complexitate ridicata. Cu ajutorul acestui sistem delfinul poate detecta si identifica prada sau dusmanul, putand totodata sa si comunice cu ceilalti delfini.

Delfinii, la fel ca majoritatea mamiferelor acvatice, traiesc in carduri, in “societate”.Ei sunt intotdeauna cel putin doi, adica in “familie”. Acest trai in comun a impus dezvoltarea unui mod de intelegere intre indivizi. Astfel s-au putut identifica 32 de sunete individualizate si diferite(vocalize si asa-numitele “ecouri”).Potrivit ultimelor cercetări ale oamenilor de ştiinţă de la Universitatea Pennsylvania,s-a constatat că aceste animale folosesc în comunicare aproximativ 14 mii de semnale, un singur semnal cuprinzand mult mai multe semnificaţii decât un sunet sau un cuvânt. La fel ca si oamenii, delfinii se recunosc intre ei dupa nume prin anumite sunete,dar ceea ce ii distinge este faptul ca doi indivizi se pot referi la un al treilea, identificandu-l prin “numele” pe care il poarta. Mediul acvatic este destul de intunecos, iar delfinii sunt nevoiti sa se identifice intre ei. Asa ca natura i-a ajutat dezvoltandu-le auzul si corzile vocale, astfel incat fiecare exemplar sa scoata sunete proprii. Cercetatorii au vrut sa demonstreze insa ca fluieraturile delfinilor sunt mai mult decat sunete prin care mamiferele se striga intre ele. Mai multi delfini au fost prinsi si izolati in bazine speciale, sunetele scoase de ei au fost captate si prelucrate pe computer. Ulterior, inteligentele mamifere au reusit sa identifice proprietarii vocilor. Cercetatorii au stabilit, ca sunetele nu erau pentru delfini simple strigate de chemare. Un delfin poate fluierea cat vrea in apropierea unul grup de alti confrati, fara insa ca acestia sa-l bage in seama. Despre acest lucru, cercetatorii spun ca este o dovada ca sunetele nu sunt chemari ale solitarului individ, ci de un fel de eticheta sonora individuala. Unul dintre specialistii care au participat la realizarea studiului, dr. Vincent Janik spune ca delfinii au abilitati similare omului. Un delfin isi alege un nume cand este mic si il foloseste apoi toata viata. "Pare ca animalele aud un sunet in jurul lor si apoi isi creeaza propriul lor fluierat. Fie isi dezvolta ceva original , fie iau parti din fluieraturile din jurul lor.