Metode, instrumente și obiective de consiliere psihologică în serviciul carierei

Activitatea de consiliere are un rol foarte important în societate, constituind un factor cheie pentru dezvoltarea resurselor umane, o modalitate de schimbare şi un instrument de echitate socială. Realitatea socială, noile dinamici ale pieţei forţei de muncă, dezvoltarea economică sau ofertele de educaţie şi formare dau conţinut şi utilitate conceptului de consiliere de-a lungul întregii vieţi. Tocmai de aceea individul consiliat, fie ca este elev, tânăr sau adult trebuie format astfel încât să poată lua decizia optimă şi să facă faţă realităţii sociale şi stresului cotidian. Aceasta presupune o abordare globală a individului, continuă, flexibilă şi derulată de-a lungul tuturor ciclurilor vieţii personale (finalizarea studiilor formale, încadrarea în muncă, inserţia socială, asumarea de roluri comunitare, schimbarea slujbei, schimbarea statutului familial, recalificarea, pensionarea etc. )

Consilierea ‚”este o formă de socializare sau învăţare socială prin faptul ca oferă indivizilor noi experienţe si informaţii prin care pot să-şi contureze mai bine, si să-şi dezvolte identitatea si imaginea de sine, să se integreze cu succes sau să le faciliteze depaşirea unor contexte critice ale vieţii.” (Jigau, 2001)

Scopul fundamental al consilierii educaţionale este funcţionarea psihosocială optimă a persoanei/grupului. Acest scop ultim poate fi atins prin urmărirea realizării obiectivelor procesului de consiliere.

Obiectivele sunt realizate de factorii implicati în aceasta activitate (Salade, Dragan, 1997)

- Cunoaşterea trăsăturilor de personalitate, a potenţialului/ capacităţilor;

- Cunoşterea cerintelor şcolii, profesiunii;

- Cunoaşterea vieţii economico-sociale;

- Punerea de acord a diferitelor variabile ( trăsături de personalitate , deziderate, potenţial, cerinţele profesiunii, cerinţele social-economice)

După Herr si Cramer ( 1979) obiectivele urmărite prin activitatea de orientare a carierei sunt:

- Dezvoltarea procesului de luare a deciziei;

- Dezvoltarea concepţiei de sine;

- Relaţionarea stilurilor de viata, a valorilor, a modului de petrecere a timpului liber cu profesia aleasa;

- Libertatea alegerii/ opţiunii;

- Stabilirea diferenţelor individuale;

- Dezvoltarea flexibilităţii si capacităţii de adaptare la schimbări.

Foarte mare importanţă în consiliere o au metodele si tehnicile folosite. Trebuie să ţinem cont de faptul că că nici o metodă nu este perfectă şi infailibilă. Important este adaptarea metodei sau tehnicii utilizate la obiectivele pe care le urmărim. Dacă obiectivele activităţii sunt neclare şi confuze atunci nici metodele utilizate nu vor avea efectul dorit.

Pornind de la etimologia cuvântului (grecescul methodos: odos = cale, drum; metha = spre, către), putem spune că metoda reprezintă „un drum spre , cale de urmat în vederea atingerii unui scop determinat sau mod de urmărire, de căutare, de cercetare şi descoperire a adevărului; drum care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii” (Neacşu, 2001).

În funcţie de caracteristicile de vârstă şi psihologice ale grupului ţintă cu care se lucrează, vor fi îmbinate metodele de autocunoaştere şi dezvoltarea unor abilităţi de comunicare /relaţionare cu cele de informare şi cunoaştere a oportunităţilor de pe piaţa muncii,pentru a lărgi câmpul alternativelor pe baza cărora individul să poată lua o decizie.

În funcţie de criteriul de standardizare, Gibson şi Mitchel (1981) împart metodele şi tehnicile de lucru utilizate în consilierea carierei în:

- nestandardizate: observaţia, autobiografia, chestionarul, interviul, tehnicile sociometrice;

- standardizate: testele psihologice.

În funcţie de fazele procesului de consiliere (desfăşurat în timp, pe mai multe şedinţe), avem:

I. metode de obţinere de informaţii asupra clientului (interviul structurat, chestionare, teste de performanţă, teste psihologice);

II. metode de explorare a universului personal:

- metode de autocunoaştere (lucrul în microgrupuri, metaforele, hărţile personale, exerciţiul);

- metode pentru dezvoltarea unor abilităţi de comunicare sau relaţionare (exerciţiul, jocul de rol, simularea);

- metode pentru clarificarea valorilor şi luarea unei decizii (problematizarea, controversa creativă, alegerea forţată, exerciţiul);