Percepții

REFERAT

Analizarea modului in care se realizeaza procesarea ascendenta/descendenta

a informatiilor in formele complexe ale perceptiei

Dupa gradul lor de complexitate, perceptiile se impart in simple si complexe. Perceptiile simple reproduc intr-un fel senzatiile, clasificandu-se dupa analizatorul predominant implicat in realizarea lor. Astfel, vorbim de perceptii vizuale, perceptii auditive, perceptii gustative, perceptii olfactive, perceptii tactile, perceptii kinestezice etc.

Avand in vedere ca in perceptie ceea ce conteaza este integralitatea si structuralitatea obiectului, ambele fiind rezultate din interactiunea diferitelor categorii de perceptii simple, mult mai semnificative sunt perceptiile complexe.

De asemenea, avand in vedere ca obiectul exista in anumite coordonate spatio-temporale si intr-o permanenta devenire, perceptia a fost nevoita sa reflecte aceste coordonate, fapt care a dus, in timp, la elaborarea unor forme complexe ale ei. In acesta categorie intra:perceptia spatiului, perceptia miscarii, perceptia timpului.

A)Perceptia spatiului;

Spatiul poate fi desemnat ca fiind o intindere mai mult sau mai putin definita care contine

obiecte si in care se deruleaza evenimente si actiuni. Exista mai multe tipuri de spatii:spatiul matematic, euclidian (definit prin raport cu 3 axe de referinta rectangulare care corespund la 3 dimensiuni:directia polilor, planul ecuatorial, altitudinea deasupra nivelului marii); spatial fizic (constituit din insusiri fizice, materiale, obiective ale obiectelor din realitatea materiala); spatiul comportamental (partea din mediul inconjurator in care se deruleaza perceptiile si actiunile umane). La randul lor spatiul fizic si cel comportamental se subdivid in:spatiul vizual, spatiul auditiv, spatiul tactilo-kinestezic sau proprioceptiv.

Nevoia de a cunoaste o serie de insusiri spatiale ale obiectelor cum ar fi:forma, marimea, distanta, orientarea sau directia, volumul sau relieful au dus la aparitia, consolidarea si dezvoltarea unei forme complexe a perceptiei pe care o denumim perceptia spatiului vizual.

Pentru a intelege perceptia spatiului vizual sunt necesare doua categorii de demersuri: unul analitic, constand in precizarea caracteristicilor fiecarui tip de perceptie in parte, corespunzator insusirilor fizice ale obiectelor; altul sintetic, bazat pe corelarea tipurilor mai simple ale perceptiei in conditii strict determinate, cu mijloace si mecanisme specifice capabile a asigura efectul dorit.

Caracteristicile perceptiilor ce deriva din reflectarea insusirilor spatiale ale obiectelor sunt:

1. Perceptia formei obiectelor presupune proiectarea pe retina a fiecarui punct al obiectului, deplasarea receptorilor pe conturul obiectului si urmarirea liniei care delimiteaza obiectul de fondul perceptiv sau de ambianta in general;

2. Perceptia marimii obiectelor implica fenomene de acomodare a cristalinului, convergenta globilor oculari, compararea obiectului dat cu alte obiecte din ambianta.

3. Perceptia distantei la care se afla amplasat obiectul depinde de marimea imaginii retiniene, de prezenta sau lipsa detaliilor de structura a obiectului, de prezenta sau absenta reperelor, de particularitatile insusirilor cromatice ale obiectelor.

4. Perceptia orientarii (directiei) obiectelor este determinata de verticala gravitationala si orizontala perpendiculara pe ea.

5. Perceptia reliefului presupune reflectarea lungimii, latimii si adancimii obiectelor si se bazeaza pe disparitatea imaginilor retiniene, gradul de iluminare a suprafetelor, convergenta oculara, perspectiva liniara aeriana.

Dat fiind faptul ca exista un spatiu bidimensional (plan) si un spatiu tridimensional (in relief), localizarea obiectelor se va produce dupa insusiri diferite ale obiectelor. De exemplu, in spatiul bidimensional localizarea obiectelor se face, in principal, dupa coordonatele sus, jos, dreapta, stanga.