Perspective de Abordare a Psihicului

Metodele nu se aplica izolat si independent una de alta ci organizat ,conform anumitor principii teoretico-stiintifice si pe baza unei anumite conceptii generale asupra fenomenelor cercetate.

Metodologia unei stiinte ,include: conceptia despre obiectul investigat ,tehnicile si procedeele de colectare a datelor ,tehnicile si procedeele de prelucrare a datelor recoltate ,procesele logice de analiza ,constructie si reconstructie a teoriei (Zlate 2000 ,p.153)

Intalnim doua tipuri de metodologii ,dupa principiile care au generat un anumit mod de abordare a realitatii sociale :obiective si interpretative.Metodologiile obiective sunt specifice abordarilor nomotetice ,cantitative ,pozitiviste ,pe cand cele interpretative sunt specifice abordarilor idiografice ,calitative ,hermeneutice.Unii autori diferentiaza metodologii coercitive si metodologii noncoercitive in psihologie(Matalon ,Nozik)

Metodologia noncoercitiva este cea care lasa cercetatorului dreptul de a decide si de a –si asuma toate riscurile.Zlate observa ca orice metodologie devine noncoercitiva ,normativa ,atunci cand este aplicata.”Numai o conceptie teoretica riguroasa,bine circumscrisa si intemeiata este in masura sa orienteze si sa ghideze alegerea si aplicarea metodelor”(Zlate ,2000 ,p157)

In psihologie intalnim patru abordari ale psihicului

I.Abordarea ,,plana”, „ orizontala” a psihicului

Psihologia asociationista si cea rationalista divizau psihicul in functii sau facultati elementare si ireductibile unele la altele.Aceasta porneşte de la ideea existenţei unor „particule elementare”, a unor atomi care, prin asociere, generează întreaga viaţă psihică a individului.

Descoperirea asociatiilor de catre John Locke, clasificarea lor de David Hume, evidentierea substratului lor fiziologic de catre David Hartley, au permis elaborarea si consolidarea conceptiei asociationiste asupra psihicului, si generalizarea ei.

David Hartley, primul părinte al asociaţionismului, a recunoscut asociaţia ca fiind un mare principiu al vieţii mintale, iar repetiţia-principiul fundamental al tuturor asociaţiilor .

James Mill, porneşte de la ideea senzaţiei-ca singurul element primordial şi a asociaţiei ca singurul principiu de organizare a vieţii psihice..Este de parere ca atunci când două sau mai multe idei au fost repetate împreună şi asociaţia lor a devenit strânsă, ele nu mai pot fi deosebite una de alta..El are cea mai mare contribuţie la extinderea asociaţionismului: postulează principiul asociaţiei ca fundament al explicaţiei psihologice.Se presupune ca prin intermediul legilor asociaţiei complexul poate fi explicat prin simplu, superiorul prin inferior.James Mill a extins princiile asociatiilor la domeniul actiunii.

Din punct de vedere teoretic ,asociationismul promova o viziune simplista asupra vietii psihice aplicabila cel mult fenomenelor psihice simple (memorie, deprinderi) dar nu si celor complexe care ramaneau inexplicabile.

Apoi, considerarea fenomenelor psihice ca nefiind distincte sub raport calitativ intre ele, ci cel mult cantitativ (mai multe senzatii genereaza o perceptie) facea ca asociationismul sa esueze in explicarea altor stari ale psihicului decat cele normale.

Variante de asociaţionism renovate

Le Ny atrage atentia ca toate teoriile psihologice au facut apel la notiunea de asociatie, ceea ce nu inseamna ca ele pot fi calificate ca asociationiste.Diversele tipuri de asociaţionism au în comun faptul că asociaţia este considerată centrală şi susceptibilă să explice singură un număr mare de fenomene psihice.

Behaviorismul preia noţiunea de asociaţie: asocierea dintre stimul şi reacţie se realizează în principal prin învăţare.Avem psihologia clinică şi psihanaliza ,care utilizează asociaţiile libere ca modalităţi esenţiale de investigare

Teoriile neo-asociaţioniste ,sunt dezvoltate mai ales în psihologia cognitivă ,cu scopul explicării memoriei.

Acestea introduc asociaţia contextuală : leagă între ele reprezentările aflate în memoria individului, recurgând la un intermediar.

Conexionismul, datorat lui Thorndyke, postulează asocierea stimului cu reacţia în condiţiile unui proces de învăţare bazat pe recompensare (legea efectului) sau pe încercări şi erori (legea exerciţiului)

Neo-conexionismul se referă la teorii şi tehnici care vizează stimularea proceselor psihice prin referinţă la modele.

Avem urmatoarele principii ale abordării plane a psihicului:

a. principiul divizării psihicului în elementele lui componente, ireductibile unele la altele

b. principiul identificării „ultimului” element :elementul fundamental care stă la baza construirii întregului psihic

c. principiul agregării şi asocierii atomilor mintali

d.principiul repetării asociaţiilor : asociaţiile capătă forţă, se menţin şi reproduc cu uşurinţă e.principiul indisociabilităţii asociaţiilor (explică fenomene psihice mai complexe)

f. principiul complicării naturii asociaţiilor, corelat cu cel al multiplicării tipurilor acestora

II.Abordarea structural-dinamică a psihicului

Cu timpul, in locul unei psihologii plane sau orizontale asupra vietii psihice se propune una verticala, piramidala ,al carui obiect il constituie studiul organizarii ierarhizate a persoanei umane.Intuirea organizarii verticale a psihicului uman o intalnim inca la Leibinz. El vorbea despre existenta unor ,,perceptii mici”, deci a unor perceptii nonconstientizate.