Psihologia educației

1. Introducere

Acest experiment a fost unul usor de realizat, avand in vedere faptul ca ne-a fost permis accesul in scoala si invatatorul a fost de acord sa isi ia din timpul lui pentru a putea noi sa realizam experimentul. Am ales aceasta tema deoarece motivatia si scopul sunt foarte importante in procesul de invatare.

2. Cadrul teoretic

Motivaţie şi orientarea spre scopuri

În ultimele două decenii, autorii au pus bazele şi au dezvoltat modelul orientării spre scopuri al elevilor care încearcă să explice motivaţia pentru învăţare în context educaţional.În cadrul acestei orientări, cercetătorii au urmărit identificarea tipurilor de scopuri care stau la baza angajării indivizilor în activitatea de învăţare, evidenţierea efectelor pe care diferitele orientări motivaţionale le produc asupra comportamentului şi s-au investigat caracteristicile de mediu care dezvoltă aceste orientări motivaţionale.

Orientarea spre scopuri a fost definită de Ames (1992) ca un pattern integrat de convingeri care conduc la „moduri diferite de a iniţia, a se angaja şi de a răspunde în situaţii de învăţare” .

Conform teoriei orientării spre scopuri „percepţiile indivizilor asupra scopurilor activităţii de învăţare furnizează un cadru organizator. Acest cadru include: cogniţii asupra valorii sarcinii şi auto-percepţii, explicaţii asupra cauzelor succesului sau eşecului într-o sarcină şi reacţii afective faţă de succes sau eşec”.Datele cercetărilor au evidenţiat faptul că „adoptarea diferitelor orientări se asociază cu o angajare calitativ diferită în sarcinile şcolare, precum şi cu diferite experienţe emoţionale în şcoală”.Diferenţele dintre cercetările asupra orientărilor motivaţionale se reflectă şi în numărul şi definirea acestora (Pintrich, 2000a, cit in. Kaplan, Maehr, 2006). Totuşi, se observă convergenţa autorilor asupra a două orientări principale, numite scopuri de învăţare şi scopuri de performanţă .Scopurile de învăţare reflectă o definire în termeni absoluţi sau intrapersonali a competenţei, iar scopurile de performanţă reflectă o definire în termeni interpersonali a competenţei.

Orientarea spre scopuri de învăţare se referă la faptul că individul doreşte să-şi dezvolte abilităţile, să devină competent. Elevii cu acest tip de orientare motivaţională se centrează pe învăţare, înţelegere, dezvoltarea de abilităţi.Elevii care adoptă aceste scopuri prezintă un pattern motivaţional intrinsec care se asociază cu percepţia deţinerii abilităţii şi controlului, o analiză şi planificare realistă a sarcinii şi convingerea că efortul depus determină o optimizare a abilităţii şi creşte posibilitatea deţinerii controlului.Aceste aprecieri sunt susţinute de studii experimentale, corelaţionale, precum şi studii calitative. În acest sens, stimularea orientării spre scopuri de învăţare, în cadrul unor experimente, a determinat comportamente precum coping pozitiv, persistenţă şi emoţii pozitive, autoreglarea învăţării, transferul de strategii de rezolvare de probleme şi de realizare a sarcinii şi atitudini sociale pozitive faţă de.Studiile corelaţionale au arătat că orientarea spre scopuri de învăţare era predictor pentru interes şi motivaţie continuă ; aceste studii au identificat relaţia dintre scopurile de învăţare şi o serie de rezultate pozitive, precum efortul şi persistenţa,utilizarea unor strategii de învăţare eficiente, reţinerea informaţiei învăţate,auto-eficacitatea,emoţii şi well-being general.Studiile calitative, cele mai multe utilizând interviuri, au identificat corelaţii între scopurile de învăţare şi comportamente adaptative precum dorinţa de a coopera cu egalii.