Cuprins
- 1. INTRODUCERE
- 2. RELAŢIILE INTERPERSONALE
- 2.1 Individul în relaţie cu reprezentanţii unui grup
- 2.2 Comunicarea, un mijloc de cunoaştere a interlocutorilor
- 2.3 Factorii ce influenţează relaţiile interpersonale
- 2.4 Principiile de bază ale teoriei schimbului
- 3. STUDIU DE CAZ
- 4. OBSERVAŢII ŞI CONCLUZII
- 5. BIBLIOGRAFIE
Extras din referat
REZUMAT
Relaţiile interpersonale sunt raporturi complexe care se stabilesc datorită interacţiunilor dintre indivizi în viaţa cotidiană. Aceste relaţii se dezvoltă numai în cadrul unui grup (familie, colectivul de muncă, colectivul de elevi, etc.) fiind influenţate de anumiţi factori. Omul poate intra în contact cu ceilalţi semeni prin intermediul limbajului.
Analizând două cazuri în care sunt evidenţiate relaţiile interpersonale constatăm importanţa colectivului în viaţa oamenilor.
1. INTRODUCERE
Lucrarea de faţă se doreşte a reda o analiză a relaţiilor interumane. Din sursele bibliografice prezentate în acest referat am dorit să realizez o vizualizare a relaţiilor interpersonale din perspectiva mai multor autori care consideră acest gen de contacte ca fiind procese complexe.
Relaţiile interpersonale sunt raporturi complexe care se stabilesc datorită faptului că indivizii interacţionează între ei în viaţa cotidiană şi se află în relaţii nu doar ca persoane izolate, ci şi ca reprezentanţi ai unor grupuri sociale în care sunt nevoiţi să respecte anumite reguli şi norme.
Ca să înţelegem ceea ce se întâmplă cu psihicul unui om, este necesar să studiem atitudinea acestuia faţă de semeni. Raporturile interumane se formează în mod natural şi au rol în viaţa politică a formării popoarelor, în formarea statelor, în general a colectivităţii. Viaţa psihică a omului nu poate fi înţeleasă fără a se cerceta şi analiza legăturile interpersonale.
Obligativitatea vieţii în comun este un proces natural ca şi responsabilităţile pe care le impun oamenilor climatul, construcţia de locuinţe, protecţia împotriva poluării, etc. Astfel de contacte apar în cadrul grupurilor mici (familia, colectivul de muncă, grupul de studiu) sau în grupuri mari (poporul unei ţări, populaţia din peninsula Balcanică, Scandinavică, etc).
R apoturile determinate de atitudinea individului faţă de părinţii săi, fraţii şi surorile sale, faţă de persoana iubită, învăţătorul sau medicul său pot fi considerate fenomene sociale. În aceste raporturi, individul este influenţat doar de una sau câteva persoane, şi anume de cele care au dobândit pentru el o mai mare impotanţă.
Relaţiile interumane pot fi clasificate după: durată (permanente, temporare), intenţionalitate (intenţionate, neintenţionate), cadrul social (familiale, grupale, instituţionale, organizaţionale) etc. O persoană este înconjurată de-a lungul timpului de mai mulţi indivizi. Unii membrii o părăsesc, în timp ce alţii i se alătură.
J. Turner afirmă că grupul în cadrul căruia se stabilesc relaţii interpersonale este ca o colecţie de persoane care au interiorizat aceeaşi identitate drept a imaginii de sine, iar W. Doise observă că preferinţele pentru cooperare apar mai frecvent în grupul propriu (cel cu care ne-am familiarizat) decât în grupul străin (cel cu care venim în contact prima oară).
Exemple de relaţii interpersonale: o conversaţie în tren, o discuţie între vecinii de bloc, modul de îngrijire a copilului de părinţii săi, etc.
2. RELAŢIILE INTERPERSONALE
2.1 Individul în relaţie cu reprezentanţii unui grup
Fiecare individ intră pe parcursul vieţii în sfera mai multor colective: al rasei sale, al clasei sau comunităţii confesionale, al statului, etc., şi totodată se poate ridica până la un anumit nivel de independenţă şi originalitate. Aşadar, un element esenţial care dă naştere legăturilor interpersonale şi asigură dezvoltarea lor este grupul de persoane. Cerinţele colectivităţii au reglat în aşa fel relaţiile dintre oameni, încât ele au reprezentat de la bun început: "adevăr absolut".
Preview document
Conținut arhivă zip
- Relatiile Interpersonale.doc