Tehnica lecturii și a scrisului. Metoda Sinelg

TEHNICA LECTURII SI A SCRISULUI

1. TEHNICA LECTURII

I. Cerghit observa ca tehnica lecturii este o metoda de invatamant foarte importanta deoarece: intr-un timp scurt, de doua sau trei ori mai redus decat cel cerut de comunicarea orala, se poate insusi un mare volum de cunostinte. (Cerghit,1997, apud Dobrisor si Panisoara, 2005)

In acelasi timp tehnica lecturii ajuta la o instruire individualizata, se poate observa ca multe din celelate metode se bazeaza pe aceasta tehnica, totusi, desi exista numeroase avantaje putem remarca si criticile care s-au adus acestei lecturi: indepartarea de viata reala, instrainarea individului. (Dobrisor si Panisoara, 2005)

Meditând asupra rolului şi funcţiilor citirii în învaţamântul primar, R.Dottrens afirmă în lucrarea „A educa şi instrui”: Să şti să citeşti înseamnă să reacţionezi în mod intelectual la conţinutul lucrării. Când citeşte o frază, elevul are în faţa ochilor semne fără nici un suport concret: cititul obligă la reprezentare, la crearea situaţiei reale pe care o redă fraza prin simbolurile textului tipărit. A învăţa să citeşti înseamnă deci să devii stăpân pe zestrea ta mintală.

Pentru formarea deprinderilor de citire corectă avem în vedere:

● pronunţia corectă a cuvintelor

● reglarea respiraţiei (pentru a pronunţa şi ultimele silabe sau ultimele sunete)

● ritmul citirii (se recomandă citirea în ritm propriu până în clasa a IV – a, pentru că întâi învăţăm să citim corect şi apoi repede).

Condiţia esenţială a învăţării citirii este ca toţi elevii să depună efort propriu indiferent de exerciţiile utilizate, acestea fiind variate şi repetate. (Serdean, 1998)

1.1 Tipologia lecturii

Este structurata pe mai multe criterii:

-Dupa ritmul parcurgerii:

• Lectura lenta, silentioasa, de profunzime

• Lectura rapida.

- Dupa modul de desfasurare a lecturii:

• Lecturile critice- ajuta pe cel care citeste sa inteleaga in profunzime materialul, nu doar o intelegere de suprafata.

• Lecturile paralele- evidentiaza asemanarile existente intre textele parcurse

• Lectura explicative:- vizeaza definirea ideilor principale dintr-un text citit

• Lectura problematizata- se refera la intrebari sau situatiile-problema care apar intre informatiile detinute de cititor si cele din text.

• Studiul de text- se bazeaza pe documente originale sau fragmente ale acestora.

- Dupa scopul lecturii:

• Lectura de suprafata- pentru formarea unei imagini de ansamblu asupra textului ce urmeaza sa fie citit.

• Lectura de informare: cititorul are expectanta de a gasi informatii noi in material.

• Lectura de intelegere: cand e vorba despre un text mai dificil de inteles

• Lectura pentru invatare- cand se doreste memorarea unui continut

• Lectura pentru distractie si divertisment (Dobrisor si Panisoara, 2005)

Lectura explicativă, ca un complex de metode pune accent pe analiza, înţelegerea şi trăirea ideilor expuse în cuprinsul unui text. Ea se particularizează în funcţie de natura bucăţilor de lectură: unele cu conţiunut literar, altele cu conţinut ştiinţifico – practice. (Serdean, 1998)

1.2 Modalitati de citire:

• Citirea in cor

• Citirea in perechi (doi cate doi)

• Citirea ecou (un elev citeste-ecoul este un grup de elevi/alt grup de elevi/un alt elev)

• Citirea alternativa (propozitie cu voce tare si urmatoarea in gand)

• Citirea intarziata(elevul citeste in gand si apoi cu voce tare)