Jocul cu părinții

Ce inseamna pentru copil un tata contabil, avocat, vanzator? Nimic. Este un individ care iese din casa dimineata si se intoarce oboist seara. Si mama, chiar casnica fiind? Este o femeie care apasa pe butoane si foloseste aparate a caror functionare este de neinteles.

Copilului de varsta prescolara nu ii e de ajuns gradinita, ea nu trebuie sa fie o solutie de urgenta. El trebuie sa stea cu mama, tata in mijlocul familiei, jucandu-se cu fratii sai si cu copiii din vecini, s-ar putea juca in mijlocul naturii.

Dar, mama isi petrece o mare parte din zi in afara acsei, in mijlocul diverselor probleme de rezolvat, mediul inconjurator familial nu mai exista. Parintii sunt absenti, de multe ori fara existenta unor frati, intr-un mediu inconjurator inchis al unui apartament unde nu existavecini, nici imprejurimi, treburile zilnice se rezuma la manuirea aparatelor electice, a TV-ului. Toate acestea in mijlocul unor orase poluate, zgomotoase, intr-un mediu artificial si nervos.

Este atat de comod sa asezi copiii in fata unui TV! Ei stau linistiti , nu incomodeaza si lasa parintilor timpul liber pentru a face altceva. Acest lucru genereaza in el un anumit comoditism, lenea& si din adevarata lipsa a contactului cu copiii apare incapacitatea de a-I educa si, in sfarsit, instrainarea completa a copiilor.

Ati intalnit vreodata un copil, in ochii caruia, daca tu, adult, ai timp sa privesti se poate citi tristetea profunda a unui copil fara copilarie?

Nu este necesar ca el sa fie in zdrente; pustiitoarea saracie este totdeauna in sufletul lui, suflet in care nu a fost sadit la timp jocul- astfel neputandu-se infiripa sentimentele umane. Zambetul acestui copil este chinuitor pentru el si dureros pentru altii. Jocul poate sa umple acest gol, jocul impreuna cu parintii-facutul painii, forjarea, gradinaritul. Aceste activitati largesc orizontul copilului si imbogatesc formarea lui. Desi unii le considera depasite, tinerii prin ele, invata sa respecte lucrul manual, chiar daca astazi, totul este mecanizat, acei roboti tot de oameni au fast inventati.

Adultul da valoare numai activitatilor constiente si intelectuale, tinde sa dispretuiasca copilaria, considerand-o pregatitoare, de joaca si viata iresponsabila. Cand un mare poet german, jean paul, a spus ca omul invata in primii 3 ani de viata mai mult decat in toate studiile sale academice. De fapt, daca am focalize numai mersul in picioare, vorbirea si gandirea, cuceriri pe care copilul le realizeaza inainte a a inplini 3 ani, trebuie sa recunoastem ca aceasta invatatura este fundamental intregii existente omenesti. Aceste 3 activitati nu pot fi invatate decat in contact cu alte finite omenesti. Ele sunt legate in mod intim intre ele in asa fel incat un mers defectuous poate sa aibe drept consecinte defecte de vorbire sau de rationament: pe de alta parte, exercitii motorii pot corecta defecte de vorbire sau de gandire si viceversa. Aceste 3 cuceriri corespun cu 3 virtuti de baza pe care copilul le traieste in mod inconstient: cand el merge de mana cu un adult, aceasta siguranta este ca un simbol de dragoste care uneste doua fiinte. Cand vorbeste el trebuie sa practice onestitatea: cuvintele trebuie sa exprime adevarul; in ganduri trebuie avuta coerenta si claritate.