Arătările Mântuitorului după Înviere

Nu vom face o simplă numărătoare a arătărilor lui Iisus, după Învierea Sa din morţi, ci vom căuta să descifrăm, pe cât îi este dat minţii noastre să înţeleagă, anumite sensuri ale acestor arătări şi, mai ales, cum s-a dovedit odată mai mult dumnezeirea Mântuitorului, prin arătările şi cuvintele Lui.

Ca metodă de lucru, nu vom folosi o Evanghelie de referinţă, ci fiecare Evanghelie sau carte a Noului Testament care spune ceva despre aceste “arătări” va fi citată şi, eventual, comentată. Dacă va fi o “întâietate” va fi numai în funcţie de cronologia cărţilor, în sensul aşezării lor în Noul Testament.

Începem deci cu Sfânta Evanghelie de la Matei, cap. 28. Aşa dar, femeile mironosiţe au venit la mormânt foarte de dimineaţă, când abia începea să se lumineze de ziuă. Înainte de a ajunge la mormânt, s-a făcut cutremur şi ele au văzut îngerul Domnului ca un fulger străbătând văzduhul, pogorîndu-se la mormânt, răsturnând piatra mormântului şi şezând pe ea.

Femeile ajung peste puţină vreme la mormânt, găsesc îngerul aşezat pe piatră şi ostaşii care păzeau mormântul zăcând ca morţi. Autorul nu ne redă discuţia dintre femei şi înger, ci numai «răspunsul» îngerului: «Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus Cel răstignit căutaţi: nu este aici, căci S-a sculat precum a zis. Veniţi de vedeţi locul unde fusese pus; şi mergând degrabă spuneţi ucenicilor Săi că S-a sculat din morţi. Şi iată că va merge mai înainte de voi în Galileea. Acolo Îl veţi vedea. Iată, eu v-am spus.» (Matei 28 : 5-7). Relatarea Învierii la Sf. Marcu este foarte asemănătoare cu cea de la Sf. Matei cu mici deosebiri: el numeşte trei femeile mironosiţe: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob şi Salomeea care veniseră să ungă trupul Domnului cu miresme. Pe drum se întrebau între ele cine le va prăvăli piatra de la uşa mormântului, care era foarte grea. Când s-au apropiat de mormânt şi şi-au ridicat privirile, au văzut piatra răsturnată. Probabil că s-au mirat în sinea lor, dar poate au socotit că grădinarul a făcut acest lucru. Intrând în mormânt, s-au spăimântat la vederea îngerului înveşmântat în alb şi care le-a spus exact aceleaşi cuvinte referitor la Iisus Cel răstignit pe care ele Îl căutau. Îngerul le îndeamnă să spună ucenicilor despre Înviere şi despre întâlnirea din Galileea.

La Sfântul Luca găsim o relatare asemănătoare cu câteva deosebiri mici faţă de primii doi Evanghelişti: Femeile mironosiţe merg la mormânt cu miresme, găsesc piatra răsturnată, ceea ce le miră, intră în mormânt şi constată că trupul Domnului nu era acolo, apar însă doi bărbaţi în haine strălucitoare – doi îngeri – care le spun : «De ce pe Cel viu Îl căutaţi între cei morţi?» Apoi le vestesc Învierea şi le dau îndemnul de a spune ucenicilor despre Înviere şi să le amintească de întâlnirea din Galileea pe care Iisus le-o dăduse înainte de arestare. Deşi nu avem decât un singur text anterior Învierii Domnului care să ne vorbească despre întâlnirea pe care a fixat-o Iisus cu ucenicii Săi înainte de arestare (la Sf. Luca), faptul că toţi trei Evangheliştii vorbesc despre ea cu fermitate, înseamnă că a existat această convenţie, chiar dacă numai un evanghelist a pomenit-o. Sfântul Luca numeşte şi el trei femei mironosiţe, dar în loc de Salomeea o pune pe Ioana, ceea ce înseamnă că au fost mai multe femei, cel puţin, patru.

După aceste relatări succesive ale Învierii Domnului la cei trei Evanghelişti sinoptici, ne putem forma o părere privind cum s-a petrecut minunea. Cu siguranţă, Iisus a înviat înainte ca femeile mironosiţe să fi ajuns la mormânt, iar piatra mormântului a fost răsturnată de înger după Învierea Sa, aşa cum se vede din relatarea Sfântului Evanghelist Matei, care spune că femeile, venind dis-de-dimineaţă, au văzut îngerul ca un fulger oprindu-se la mormânt, apoi a răsturnat piatra şi a şezut pe ea.

Intr-adevăr, Mântuitorul S-a sălăşluit în pântecele Sfintei Fecioare şi S-a născut fără a strica cheile fecioriei; după pogorîrea de pe cruce, Iisus a fost pus într-un mormânt nou, în care nimeni niciodată nu mai fusese pus (cf. Ioan 19: 41), simbol al naşterii din Fecioară. Şi aşa cum a ieşit din Pântecele Sfintei mamei Sale, tot aşa a ieşit din mormânt fără a sparge piatra de la intrarea mormântului. Îngerul a prăvălit piatra pentru ca femeile mironosiţe să vadă că mormântul era gol şi, de asemenea, ca Petru şi Ioan, care vor veni la mormânt, după vestirea Învierii de către femeile mironosiţe, să poată vedea mormântul gol şi giulgiul nedesfăcut. În Ardeal, există icoane care Îl arată pe Iisus triumfător, ieşit din mormânt şi stând pe piatra nerăsturnată a mormântului, însemnând că a ieşit prin piatră înainte de răsturnarea ei.

Prima arătare a Mântuitorului a fost către femeile mironosiţe. La Matei ni se spune că, după ce îngerul le vesteşte femeilor Învierea şi le arată, ca dovadă, mormântul gol, trimiţându-le să vestească ucenicilor Învierea şi să le spună să meargă în Galileea, acestea au plecat în grabă. Înainte de a ieşi din grădină, Iisus li se arată, le spune «Bucuraţi-vă». Femeile I s-au închinat căzând la picioarele Lui. Iisus le trimite să vestească ucenicilor Săi Învierea şi să le reamintească întâlnirea din Galileea. Am subliniat căderea la picioarele Lui pentru un argument ulterior.

După toate aparenţele, următoarea arătare a lui Iisus a fost către Maria Magdalena, care venise cu femeile mironosiţe, dar nu plecase cu ele. Neîncrezătoare în ceea ce văzuse (din ea Iisus scosese şapte draci şi ştia cât de înşelător este diavolul) s-a întors la mormânt căutând dovezi pentru veracitatea Învierii. Avea o stare de pustiire care îi cuprinsese inima şi ea plângea la mormânt. Atunci a văzut doi îngeri înăuntru, unul la cap şi altul la picioarele locului unde zăcuse Iisus, care au întrebat-o de ce plânge. Ea le-a răspuns: Pentru că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus. (Ioan 20: 13). Fără îndoială că a auzit un zgomot, nu a mai aşteptat răspunsul îngerilor, s-a întors şi L-a văzut pe Iisus aproape, dar nu L-a recunoscut. Ca şi îngerii, Mântuitorul a întrebat-o de ce plânge, pe cine caută. Maria a crezut că este grădinarul şi L-a întrebat dacă el a luat trupul lui Iisus, rugându-l să-i spună unde L-a pus ca ea să se ducă să-L ia. Atunci Iisus a chemat-o pe nume: Marie!