Biografia mitropolitului Teolipt al Filadelfiei

Sfinţii Nicodim Aghioritul şi Macarie al Corintului amintesc în tomul publicat la Veneţia (1782) sub titlul de Philokalia ton hieron nepticon, la poziţia 23 textele patristice şi bizantine despre rugăcine un “Cuvânt care lămureşte lucrarea ascunsă în Hristos şi arată pe scurt scopul făgăduinţei monahale a lui Teolipt al Filadelfiei” acestă relatare este precedată de o scurtă biografie redactată de Sfântul Nicodim Aghioritul.

În biografia menţiontă, se relatează: “Teolipt cel mare cu adevărat, luminătorul Filadelfiei, înflorit sub Andronic II Paleologul în jurul anului 1325. Nevoindu-se mai întâi în Muntele Sfinţeniei şi de acolo primind scaunul Filadelfiei, s-a făcut îndrumător şi iniţiator în învăţăturile cele mai bune al Sfântului Grigorie [Palama], mitropolitul [Tesalonicului], căci l-a iniţiat pe acela în sfânta trezie şi rugăciunea minţii, încă pe când acolo se afla în cinurile lumeşti, cum citim în Viaţa aceluiaşi Grigorie [Palama] scrisă de Filotei [Kokkinos] Patriarhul Constantinopolului”. Această scurtă notă, însoţită de remarcabilul tratat mistic, au fost până în secolul nostru cam tot ce se ştia despre Teolipt al Filadelfiei. Ele au fost traduse în româneşte de către ucenicii stareţului Paisie Velicikovski şi larg difuzate în Moldova şi Ţara Românească, apoi republicate în 1865 de către J. P. Migne în Patrologia Greacă.

La acestea se adaugă şi mărturia lui Grigorie Palama, tot în Philokalia, mai exact în finalul celui de-al doilea tratat din prima sa “Triadă”, scrisă în 1338 “în apărarea sfinţilor isihaşti” calomiaţi de către Varlaam din Calabria. Sfîntul Grigorie întocmeşte o listă a celor care i-au fost dascăli în isihasm. Acestă listă cuprindea sfinţii din vechime (Simeon Noul Teolog şi Nichifor Isihastul) şi “bărbaţi care au trăit cu puţin timp înainte de noi şi ne-au predat acestea cu gura lor”.

În ceea ce îl priveşte pe Teolipt ca monah athonit, exista tradiţia baztă pe relatările din Philokalia şi susţinută de “Patericele” athonite potrivit căreia ar fi fost vieţuitor în Athos. Acestă tradiţie a fost consacrată liturgic de însuşi Sfântul Nicodim în Slujba Părinţilor athoniţi. Această tradiţie, din care reiese că Teolipt ar fi fost “cel mai bun învăţător în isihasm” al lui Grigorie, pe când era mitropolit al Filadelfiei, după ce trăise mai întâi în Athos, este susţinută şi de părintele Stăniloae care aduce o altă mărturie extrasă din manuscrisele ce conţineau operele Sfântului Grigorie Palama.

O altă sursă de informaţii este aşa-numitul manuscris panegiric anonim, care s-a dovedit a fi un elogiu funebru scris de vestitul umanist şi om politic bizantin, Nichifor Chumos. Acest “epitaf” înpreună cu cele câteva notiţe ale istoricului bizantin Gheorghe Pachymeres constituie principala sursă cu privire la viaţa şi activitatea lui Teolipt al Filadelfiei. Din relatarea lui Nichifor aflăm că în momentul când împăratul Mihail VIII Paleologul a iniţiat politica de impunere a “unirii” de la Lyon, ianuarie 1275, Teolipt avea 25 de ani. Tot aici ne este dezvăluit locul său de origine, Niceea. În momentul naşterii lui Teolipt, Niceea era capitala Imeriului Bizantin aflat în exil, dar condus în mod prosper de dinastia Laskarizilor până când Mihail VIII, recucerind Constantinopolul de sub ocupaţia latină, abandonează Asia Mică atât economic cât şi militar. Astfel acest teritoriu ajunge să fie ocupat treptat de emiratele turcomane, ultima redută fiind Filadelfia care se predă în 1390 sultanului Baiazid.