Biserica

Traim probabil din mai multe puncte de vedere, in cea mai complexa si dificila perioada a istoriei bisericii. Ultimul secol a fost martor al unor serii de schimbari majore de paradigma in modul in care oamenii privesc biserica si implicarea lor in viata si activitatea acesteia. In prezent, tot mai multi oameni cu care discut despre biserica, in special tineri, au sentimentul acut ca ceva nu este in regula sau ca ceva lipseste. Probabil lucrul cel mai des invocat este lipsa de autenticitate sau sinceritate. Foarte multi sunt dezgustati de fatarnicie, falsitate si de obsesia bolnavicioasa a imaginii publice. Intr-un secol al imaginii acest lucru nu trebuie sa ne surprinda, insa de la biserica este normal sa avem asteptari diferite fata de parlament sau guvern. Cu toate acestea, bisericile noastre par a semana tot mai mult cu scena politica: dispute aprinse, egoism, intoleranta, certuri, manevre, manipulare, alegeri, vot, putere si, nu in ultimul rind, imagine. Se cheltuiesc bani grei in politica pentru pachetul de imagine si se pare ca aceasta obsesie a pus stapinire din ce in ce mai mult pe bisericile noastre, eliminind orice urma de sinceritate sau autenticitate.

Daca il intrebam pe orice tinar ce calitate apreciaza intr-un om, majoritatea vor raspunde ca apreciaza sinceritatea. In contextul luptelor pentru putere, sinceritatea va reprezenta intotdeauna un dezavantaj. Astfel, oriunde exista o lupta pentru putere, exista si obsesia imaginii, obsesie care face imposibila prezenta sinceritatii. Un politician sincer este, cel mai probabil, un politician fara viitor, mai ales intr-un context in care minciuna a fost ridicata la rang de arta. Nu ne asteptam sa gasim sinceritate printre politicieni  ar putea sa fie chiar caraghios... Biserica insa trebuie sa fie un mediu complet diferit. Daca in lume trebuie sa ne ferim mereu si sa ne pazim imaginea, biserica trebuie sa fie locul in care sa regasim sinceritatea, siguranta, compasiunea si intelegerea. Din pacate insa, rareori gasim aceste lucruri in biserica si de aceea tinerii se simt tot mai instrainati in biserici, fara a-si da seama de multe ori ce anume le creaza acest sentiment neplacut. In loc sa se deschida fata de biserica, ei se inchid. Lupta pentru putere si lipsa sinceritatii sunt insa doar doua dintre probleme si ele reprezinta de fapt efecte, mai degraba decit cauze.

Problema este mult mai adinca si mai complicata decit poate parea la prima vedere. Multi si-au dat seama de lipsa sinceritatii si au incercat sa creeze cadre de libera expresie si de comuniune sub forma grupurilor mici, reusind de multe ori sa atenueze acest sentiment. Cu toatea acestea, sentimentul persista la nivelul intregii biserici, mai ales acolo unde coexista mai multe generatii, cu modurile lor diferite de gindire. Impartirea bisericii pe grupuri mici poate sa creeze cadre de intimitate si de sinceritate, insa de multe ori ele devin mici eclesiole in care obsesia imaginii este doar putin atenuata. Astfel, tinerii sunt surprinsi ca aceasta forma de organizare nu a rezolvat intru totul problema. Este mult de spus in ce priveste organizarea si conducerea grupurilor mici si de multe ori lipsa de intelepciune si pricepere a liderilor sau chiar lipsa liderilor fac ca aceste grupuri sa esueze in tentativa lor de a crea cadre de intimitate si comuniune. Dupa cum spuneam mai sus, problema este mult mai complexa si nu poate fi rezolvata prin simple artificii organizationale. Oricit de geniala ar fi organizarea unei biserici, problema majora va fi intotdeauna mentalitatea oamenilor  modul lor de gindire.