Civilizația islamică

PREZENTAREA ISLAMULUI

Islamul este o religie avraamică, monoteistă, fondată în secolul al VII-lea şi bazată pe textul religios cunoscut sub numele de Coran.

Islam şi musulman sunt două derivate, primul, nume de acţiune, al doilea, participiu activ, de la verbul „aslama” - „a se supune”, aşadar sensul lor fiind de „supunere”, respectiv de „supus” faţă de Dumnezeu.

Verbul aslama este derivat de la rădăcina slm care are sensul de „integritate”, „desăvârşire”, „sănătate”, „pace”, „tihnă” etc. Un cuvânt derivat de la aceeaşi rădăcină salām „pace”, „tihnă”, „mântuire” este folosit de musulmani înformula de salut as-salāmu 'alaikum (pacea/mântuirea fie asupra ta). De aici, o altă interpretare dată termenului „islam” ar fi aceea de „aflare a păcii întru Dumnezeu”.

Moscheea Carol I din Constanţa

Toată lumea ştie că islamul este una dintre cele trei mari religii ale omenirii, că beneficiază de peste un miliard de adepţi şi că a dat naştere unei civilizaţii prestigioase a cărei influenţă se exercită asupra omului până în zilele noastre. Dar această religie este încă puţin cunoscută de marele public din Occident şi greu de înţeles în ciudat unei avalanşe de scrieri, de cercetări şi studii. Islamul nu este doar puţin cunoscut, el constituie totodată subiectul a ample paradoxuri ce par la o primă abordare sau la o privire exterioară superficială.

ISLAMUL CONFORM CORANULUI

Conform Coranului, islamul este adevărata religie, indiferent de profetul care a iniţiat-o sau de epoca iniţierii. Islamul este „adeziunea la pacea lui Dumnezeu” propovăduită de toţi trimişii lui Dumnezeu dintotdeauna, sinonimă întrun fel cu religia revelată sau cu religia monoteistă, aceea a lui Noe, a lui Avraam, a lui moise şi în sfârşit a lui Mohamed. Coranul afirmă în versetul 19, surata 3: „Religia, în ochii lui Dumnezeu, este de fapt islamul ”.

Avraam şi fiul său Ismail se roagă lui Dumnezeu, spunând în versetul 118, surata 2: „Doamne, fă din noi două fiinţe musulmane şi din progenitura noastră, o naţiune musulmană”

Înaintea morţii sale, Iacob pune sub semnul întrebării viitorul credinţei celor doisprezece fii aă săi, în versetul 133, surata 2: „ Când moartea se înfăţişă în faţa lui Iacob, acesta le spuse fiilor săi: „Pe cine veţi adora voi după moartea mea?” şi ei spuseră: „Îl vom adora pe dumnezeul tău şi pe dumnezeul părinţilor tăi Avraam, Ismail şi Isaac, un singur şi unic Dumnezeu şi noi suntem pentru El pe de-a întregul musulmani.” „

Toţi cei care cred întrun Dumnezeu unic, conformându-se şi supunându-se învăţăturilor transmise de Moise, Iisus, Mahomed sau oricare alt profet, sunt în concepţia Coranului musulmani, indiferent dacă aceasta se întamplă înainte de revelaţia Coranului sau după aceea. Coranul afirmă în versetul 62, surata 2: „Cei care au crezut (în mesajul lui Mahomed), evreii, creştinii şi sabeenii; cei dintre ei care cred în Dumnezeu şi în ulmita zi şi fac fapte bune; aceştia îşi vor afla răsplata de la Domnul lor. Ei nu vor cunoaşte teama şi nu vor fi în suferinţă.”

Coranul recunoaşte iudaismul şi creştinismul prin însuşi faptul că se consideră continuarea lor firească. Cu această ocazie el aduce un omagiu evreilor şi creştinilor, numindu-i ‘ahl al kitab, „oamenii cărţii” sau ‘ahl al dhikr, „oamenii chemării”. Aceşti credincioşi sinceri, virtuoşi şi cucernici sunt conform Coranului muslimin curaţi, adepţi ai păcii lui Dumnezeu, musulmani.

Deşi Coranul critică anumite dogme creştine sau respinge anumite practici evreieşti, el nu pune la îndoială însăşi autenticitatea mesajelor lor. Pentru Coran, această denunţare vizează ceea ce el numeşte interpretările eronate şi nu bazele religiilor lor. Dimpotrivă, el confimă veridicitatea ambelor religii. Musulmanul este deci întrun fel mai monoteist ecumenic.

ISLAMUL CONFORM CONTEXTULUI

ISTORIEI ŞI CIVILIZAŢIEI

Până acum am constatat că: islamul este aderarea la pacea lui Dumnezeu şi denumirea oricărei religii adevărate.

Dar aceste definiţii nu precizează statutul real al acestei religii şi nu o disting de altele, mai ales de cele mai apropiate, cum ar fi iudaismul şi creştinismul. Suntem în acest caz siliţi să definim islamul prin propriile specificităţi. Neîmpărtăşite de celelalte şi vom obţine următoarele: islamul este ultima dintre religiile monoteiste, este mesajul lui Dumnezeu relevat profetului Mohamed prin mijlocirea arhanghelului Gavril. Această religie s-a născut la Mecca în Arabia Saudită, la începutul secolului al VII – lea d. Hr

Islamul recunoaşte religiile monoteiste apărute înaintea lui, dar în acelaşi timp se declară ca şi ele izvorît din credinţa lui Avraam şi se socoteşte continuarea iudaismului şi a creştinismului pe care le confirmă şi le completează.

NAŞTEREA ISLAMULUI

Orice doctrină, orice filisofie sau orice meditaţie ia naştere ca reacţie faţă de anumite condiţii de viaţă sau faţă de anumite moduri de a gândi sau de a reacţiona. Religia nu face excepţie de la această regulă.