Consilierea Sindromului Post-Avort

Stresul Post Avort (SPA) este o forma particulara a unui diagnostic mai amplu, cunoscut în literatura de specialitate drept Tulburari de Stres Post-traumatic(TSPT). Stresul post-traumatic este o reactie de stres pe care o au unele femei dupa avort. Manifestarea acestei reactii poate avea loc oricând, imediat sau la ani de zile dupa efectuarea avortului. În mare parte stresul post-avort este provocat de "incapacitatea femeii de a-si exprima sentimentele în legatura cu sarcina ei si avortul suferit. În plus, femeia nu este în stare sa treaca peste sarcina suferita si sa ajunga la pace launtrica.

Incapacitatea victimei SPA de a deveni stapâna pe sentimentele ei este amplificata de multi factori: criza determinata de sarcina, urgenta cu care femeia a fost nevoita sa ia o decizie, absenta unui sistem de sprijin viabil, secretul pe care a trebuit sa îl pastreze si negarea recunoasterii si negarii pierderii suferite. Cei care o vor sfatui pe femeie sa nu vorbeasca despre asta si ca nimic nu s-a întâmplat sustin ori ca decizia luata a fost cea mai buna, ori ca a comis o crima. Negarea problemei nu rezolva situatia decât în plan imediat, dar mai devreme sau mai târziu problema va reapare.

Se ajunge la Sindromul Post Avort pentru ca femeia nu si-a exprimat sentimentele si nu si-a rezolvat pierderea. Ea îsi blocheaza emotiile si apeleaza la mecanisme prin care sa faca fata situatiei pentru a putea supravietui.

Femeile care risca sa sufere de Sindromul Post-avort sunt:

- adolescentele: nu au ajuns înca sa-si dea seama de felul în care deciziile din prezent ar putea sa le afecteze viitorul;

- femeile care au deja copii când aleg sa faca un avort: aceste femei îsi iubesc copiii, le poarta de grija, îi ocrotesc si fac sacrificii pentru ei. Acest instinct natural de a-si proteja copii devine, de fapt, un ghimpe pentru mamele cere aleg solutia avortului. Nu este greu de observat nevoia pe care o au aceste mame de a-si plânge copilasul pierdut.

- femeile care-si amâna avortul pâna în semestrul II sau chiar III de sarcina(aici se includ si avorturile în scop terapeutic sau din cauza unor anomalii fetale). Factorii care fac avortul foarte dificil pentru aceste femei sunt stadiul avansat al dezvoltarii fetale, riscul crescut de complicatii medicale pentru mama, probabilitatea mai mare ca mama sa intre în contact cu copilasul avortat, daca acesta a "supravietuit" si traieste chiar pentru o perioada scurta de timp.

- femeile care s-au simtit presate sa ia decizia avortului: un avort facut sub tensiune adauga zbateri în plus la pierderea suferita, lupte launtrice în jurul ideii de alegere si control asupra propriei vieti si a capacitatii de a lua decizii pozitive în propria viata.

- femeile care au un conflict de valori: sistemul de a valori este învatat din diferite surse: familie, cultura si credinta. Decizia de a face un avort este adesea în opozitie totala cu etica severa de viata a unor femei. Zbuciumul de a solutiona problema sentimentelor si a pierderii suferite devine mai intensa când femeile au deja un conflict în ce priveste sistemul lor de valori.

Maria Simon, doctor în filozofie, psiholog la Clinica Universitara de obstetrica - ginecologie din Wurzburg a efectuat un sondaj de opinie socio-psihologic, chestionând 63 de femei care în urma cu unul pâna la sapte ani au avut un avort. Studiul a demonstrat ca nu exista avorturi fara riscuri. În doua cazuri din trei apar sentimente de regret, vinovatie si teama. Uneori depresiile pot fi atât de grave, încât se manifesta pe plan fizic prin tulburari de ritm cardiac, hipertensiune arteriala, migrene si tulburari gastro - intestinale.

Simptomele care caracterizeaza sindromul post avort sunt:

- simptome similare unui soc psihic dupa accident;

- tulburari de somn – insomnii, cosmaruri, vise obsesive;

- focalizarea atentiei asupra femeilor gravide sau a copiilor mici, sau dimpotriva, teama sau panica la vederea lor;

- dorinta necontrolata de a repara greseala printr-o noua sarcina(care în mod paradoxal se termina de obicei printr-un alt avort);

- scaderea capacitatii de concentrare, hiperactivitate, plâns necontrolat;

- retrairea dureroasa a avortului, urmata de agresivitate la adresa tatalui copilului;

- reactii emotionale foarte puternice la auzul zgomotelor unui aspirator, la privirea unui nou nascut, manifestate prin crize nervoase, tipete, convulsii, transpiratii abundente;

- inhibarea vietii emotionale(comportament stereotip), amorteala psihica;

- încercarea de a se dezvinovati manifestata prin lupta împotriva avortului, prin convingerea altor femei sa renunte la avort;

- avorturi numeroase în continuare;

- întreruperea comunicarii în cuplu, distrugerea relatiei cu partenerul, incapacitatea de a avea relatii stabile cu alte persoane;

- diverse tulburari sexuale – frigiditate, promiscuitate, distrugerea relatiei cu partenerul, schimbarea frecventa a partenerului;

- sentimentul unei pierderi irecuperabile sau goliciune sufleteasca de lunga durata;

- depresii, tristete, durere interioara;

- sentimentul de vinovatie, de a se simti murdara;

- tulburari grave ale aprecierii de sine, neîncredere în sine si în cei din jur, dispret fata de sine mergând pâna la masochism;

- teama de a fi pedepsita prin accidente ale celorlalti copii;

- abuz de medicamente, droguri, alcool;

- tendinta de suicid;

Dupa avort femeia se confrunta cu moartea a doua persoane: cea care ar fi putut deveni ea însasi daca ar fi continuat sa pastreze sarcina, si persoana copilului din pântecele ei. În majoritatea cazurilor, ea nu si-ar fi omorât copilul daca ar fi avut alaturi un partener care sa o încurajeze si sa o protejeze. Alegerea avortului este expresia disperarii din sufletul ei, disperare ce poate avea urmatoarele manifestari: cinism, sperante nerealiste, stari depresive, labilitate emotionala.

Aceste simptome apar pentru ca:

- Pierderea suferita are o importanta majora. Datorita transformarilor hormonale fiziologice din organism apare o deschidere interioara pentru viata. Organismul si-a adaptat functiile pentru sustinerea a doua vieti: a mamei si a fatului. Odata cu întreruperea sarcinii este inhibata functionalitate a numeroaselor transformari hormonale aparute pentru a fi în ajutorul armonizarii vietii mamei si a fatului. Aceste noi functii hormonale, nemaiavând un obiect destinat vor crea un dezechilibru al functionalitatii întregului organism.

- Parintii au pareri contrare privind copilul si alegerea metodei care-i va curma viata Teama legata de aparitia sarcinii nedorite, tensiunea psihica care influenteaza decizia privind viata copilului, agresivitatea care duce la distrugerea vietii viitorului sugar, precum si durerea sufleteasca ce se naste în urma pierderii suferite – toate acestea conduc la aparitia unor conflicte psihologice profunde, foarte greu de înlaturat.

- Mai devreme sau mai târziu, parintii vor fi nevoiti sa-si jeleasca copilul. Daca nu o fac, conflictele sufletesti, expresie a sindromului, nu vor întârzia sa apara.

- Conflictele nerezolvate au un efect paralizant asupra personalitatii.

- Durerea înabusita duce întotdeauna la frica si mânie, de aceea acest sindrom este întotdeauna caracterizat de o stare de neliniste si depresie.