Ierarhia bisericească

Cap.I. INTRODUCERE:

Consideratii generale despre ierarhia bisericeasca

De constitutia Bisericii tine, in esential, o ierarhie intrucat fara ierarhie nu ar putea exista Biserica.

Cuvantul „ierarhie” provine din grecescul ίερός – sfant, sfintit si άρχία – demnitate, autoritate si are in uzul de vorbire al teologiei doua intrebuintari. In primul rand se vorbeste de ierarhie cand este cazul sa se arate raportul de supunere sau dependenta ce exista intre diferitele cete de ingeri. In al doilea rand termenul este folosit despre slujbele felurite pe care le ocupa pastorii Bisericii si despre inegalitatea de sarcini pe care le impun aceste slujbe; de aceea s-au si numit prima: ierarhie cereasca iar cea de a doua: ierarhie bisericeasca . Scopul comun al intregii ierarhii este indumnezeirea sau asemanarea si unirea cu Dumnezeu pe cat este cu putinta

Ierarhia reprezinta comuniunea persoanelor inzestrate cu o slujire speciala in Biserica. Aceasta slujire are un caracter intreit, constand in propovaduirea neschimbata a invataturii Domnului nostru Iisus Hristos, in sfintirea credinciosilor si in conducerea pastorala a lor spre desavarsirea in Dumnezeu. Aceste slujiri sunt atat de solidare si atat de nedespartite intre ele incat infaptuiesc o singura opera numita cu numele general de sfintire a credinciosilor. Apostolii au transmis mai departe urmasilor harul episcopatului prin care se mijloceste tuturor crestinilor harurile mantuitoare si sfintitoare ale Sfantului Duh, coborat la Cincizecime, deodata cu intemeierea Bisericii, iar ca urmasi ai celor 70 de ucenici, Apostolii au instituit, prin punerea mainilor, pe membrii preotiei. Deci ierarhia bisericeasca a luat fiinta odata cu instituirea Bisericii crestine. Prin Taina hirotoniei persoanele ierarhiei au primit inalta misiune de a sfinti pe credinciosi si de a-i lumina prin cuvant. Aceasta putere sfintitoare a ierarhiei vine de sus, intrucat oamenii nu se pot sfinti prin puterea lor, sfintirea avand in originea ei transcendenta divina, mai precis in Domnul nostru Iisus Hristos. „S-a dat pe Sine pentru ea (pentru Biserica) ca s-o sfinteasca” sau „Dumnezeul pacii insusi sa va sfinteasca pe voi desavarsit in duhul vostru” .

„Membrii ierarhiei, savarsesc cele sfinte, avand misiunea de a inalta pe credinciosi la Dumnezeu, intrucat sunt organe slujitoare ale transcendentei divine, iar prin actele lor sfintitoare lucreaza transcendenta divina.” Preotii si episcopii nu primesc aceasta slujire de la comunitate nici nu o iau de la ei „si nimeni nu-si ia singur cinstea aceasta, ci daca este chemat de Dumnezeu dupa cum si Aaron”. Nici un preot si nici un episcop nu poate fi in afara comuniunii, intrucat slujirea sfintitoare a preotului si slujba sfintitoare a episcopului se indeplinesc intr-o solidaritate cu slujba sfintitoare a tuturor a preotilor respectiv a tuturor episcopilor, pentru ca in toate este activa aceeasi putere sfintitoare a arhiereului Hristos, asa dupa cum Hristos Fiul e in comuniune cu Tatal si cu Duhul Sfant si conduc Biserica in comuniune cu ei. Propovaduirea cuvantului Evangheliei n-ar reusi sa lumineze pe credinciosi daca ei nu ar face efortul de a intelege, de a aprofunda personal si de a asimila adevarul propovaduit, asa cum aerul nu ar folosi organismului daca organismul nu l-ar absorbi prin plamanii lui.

Scopul comun al intregii ierarhii este indumnezeirea sau asemanarea si unirea cu Dumnezeu pe cat este cu putinta.